Copii-cu-autism.MyForum.ro :: AUTISMUL SI DEZECHILIBRELE MINERALE.

Trimis: 04/02/2007 21:05

Autismul si dezechilibrele minerale

"Au existat numeroase controverse în ceea ce priveºte legãtura dintre expunerea la mineralele toxice ºi leziunile neurologice cerebrale asociate cu tulburãrile de învãþare ºi de comportament la copii. Într-adevãr, cercetãrile aratã cã expunerea la metale grele precum plumbul ºi mercurul poate interfera cu dezvoltarea cerebralã la vârste extrem fragede, chiar în doze mici, despre care anterior se credea cã sunt inofensive.1-3
Copiii sunt în particular susceptibili la efectele nocive ale expunerii la metale grele deoarece:
1. sistemul lor nervos aflat în creștere este mult mai sensibil
2. organismul lor absoarbe toxinele mai rapid ºi le eliminã mai lent decât cel al adulþilor
3. bariera hemato-encefalicã nu este încã complet dezvoltatã la copii.
4 Mulþi specialiºti în acest domeniu suspecteazã faptul cã unele cazuri de autism sunt datorate efectelor nocive ale etil-mercurului, conþinut de conservantele prezente în compozitia anumitor vaccinuri. Aceastã suspiciune se datoreazã faptului cã simptomele neuro-comportamentale al intoxicaþiei cu mercur sunt în mare parte aceleaºi cu cele ale autismului.
5 ca rãspuns la presiunile exercitate de cãtre FDA, Serviciul de Sãnãtate Publicã al U.S. ºi alte organizaþii de sãnãtate, producãtorii de vaccinuri au început sã elimine sau sã reducã introducerea de etil-mercur în vaccinuri.
6În plus, unele studii au asociat prezenþa unor nivele crescute de plumb cu autismul.
7-9 Nivelurile crescute de plumb în firul de pãr, semnificând o expunere pe termen lung la acest metal, au fost corelate cu o creºtere a frecvenþei la copii a anomaliilor de comportament ºi a tulburãrilor de învãþare.
10 Pe baza observaþiilor clinice, ºi stibiul, mineral potenþial toxic prezent în materialele arse, reprezintã de asemenea o posibilã cauzã de îngrijorare.
Indiferent de sursã, este important sã reamintim cã metalele grele sunt un pericol rãspândit în mediul înconjurãtor copiilor, prin intermediul aerului, solului, apei, jucãriilor ºi alimentelor. În plus, individualitatea biochimicã a fiecãrui copil joacã un rol important în producerea sau nu secundar expunerii a leziunilor neurologice. De exemplu, dovezile sugereazã, cã un copil autist are o capacitate mai scãzutã de a detoxifia agenþii toxici din mediul la care este expus ºi cã aceastã incapacitate îl poate predispune la leziuni neurologice asociate cu trãsãturi comportamentale caracteristice autismului.
4
Balanþa nutriþionalã ºi metabolismul natural sunt de întocmai foarte importante. Dr. Lynn Wecker ºi colegii sãi de la Louisiana State Sanitar Centre au observat cã dezechilibrele nutriþionale ale organismului pot afecta neurotransmiterea ºi pot cauzează modificãri proeminente ale comportamentului, multe comune cu simptomele autismului. Din acest motiv, Dr. Wecker ºi echipa sa au evaluat concentraþiile mineralelor în pãrul copiilor suferinzi de autism. Ei au gãsit deficite clare ale calciului, cuprului, zincului ºi cromului, atât de evidente încât le-au permis sã diferenþieze copiii autiºti de cei din lotul de control cu un grad mare de acurateþe, folosind doar rezultatele analizei minerale tisulare.
11 Deficitele mineralelor nutritive pot creºte susceptibilitatea copiilor de a absorbi metale grele.
Deficitul de magneziu, de asemenea asociat cu tulburarea hiperactivã cu deficit de atenþie,
12 poate fi semnificativ în cadrul autismului. O analizã a pãrinþilor copiilor cu autism, efectuata de cãtre Dr. Bernard Rimland, fondatorul ºi directorul Institutului de Cercetari in Autism, a gãsit cã tratamentul combinat cu vitaminã B6 ºi magneziu este terapia optimã pentru îmbunătățirea simptomelor autismului la copii, deºi eficienþa acestui tratament a fost controversatã de cãtre douã studii recente.
13,14
Analiza mineralã tisularã reflectã expunerea cronicã la metalele toxice ºi deficitele nutritive pe termen lung, în timp ce determinãrile sanguine ºi urinare aratã efectele dezechilibrelor mai recente.

References:
 1 Emory E, Pattillo D, Archibald E, Bayroh M, Sung F. Neurobehavioral effects of low-level lead exposure in human neonates. Am J Obstet Gynecol 1999;181:S2-S11.
 2 Lanphear BP, Dietrich K, Auinger P, Cox C. Subclinical lead toxicity in U.S. children and adolescents [abstract #894]. APS/SPR Joint Meeting; 2000 May 12-16;Boston MA.
 3 Wilson MA, Johnston MV, Goldstein GW, Blue ME. Neonatal lead exposure impairs development of rodent barrel field cortex. PNAS 2000;97(10):5540-5545.
 4 Edelson SB, Cantor DS. Autism: Xenobiotic influences. Toxicology and industrial health 1998;14(4):553-563.
 5 Autism: a unique form of mercury poisoning. Available at the Cure Autism Now Foundation website: http://www.canfoundation.org/newcansite/sciwatch/invest.html
 6 Halsey NA. Limiting infant exposure to thimerosal in vaccines and other sources of mercury. JAMA. 1999 Nov 10;282(18):1763-6.
 7 Cohen DJ, Johnson WT, Caparulo BK. Pica and elevated blood lead level in autistic and atypical children. Am J Dis Child 1976;130(1):47-48.
 8 Accardo P, Whitman B, Caul J, Rolfe U. Autism and plumbism. A possible association. Clin Pediatr 1988;27(1):41-4.
 9 Shannon M, Graef Jw. Lead intoxication in children with pervasive developmental disorders. J Toxicol Clin Toxicol 1996;34(2):177-81.
 10 Tuthill RW. Hair lead levels related to childrenÕs classroom attention-deficit behavior. Arch Environ Health 1996;51(3):214-220.
 11 Wecker L, Miller SB, Cochran SR, Dugger DL, Johnson WD. Trace element concentrations in hair from autistic children. J Ment Defic Res 1985;15-22.
 12 Kozielec T, Starobrat-Hermelin B. Assessment of magnesium levels in children with attention deficit hyperactivity disorder (ADHD). Magnes Res;1997 Jun;10(2):143-8
 13 Rimland B. Controversies in the treatment of autistic children: vitamin and drug therapy. J Child Neurol 1988;3 Suppl:S68-72.
 14 Findling RL, Maxwell K, Scoteses-Wojtila L, Huang J, Yamashita T, Wiznitzer M. High-dose pyridoxine and magnesium administration in children with autistic disorder: an absence of salutary effects in a double-blind, placebo-controlled study. J Aut Dev Disord 1997;27(4):467-78.