Copii-cu-autism.MyForum.ro :: Ce sau cum le spunem fratilor?

Trimis: 27/04/2007 14:58

M-am gandit ca daca tot suntem parinti speciali ar fi interesant sa discutam aici despre ceilalti copii pe care ii avem . cum si mai ales ce le spunem dspre puii nostri excepționali . Nu cred ca are cineva formula magica pentru a-i lamuri pe frati pe de-a-ntregul in legatura cu ce se intampla . Trebuie sa va spun ca mie una mi-a fost greu cand i-am spus copilului cel mare despre Andreea . Adica atunci cand l-am pus sa citeasca despre autism , apoi am discutat si am incercat sa fiu cat am putut eu de sincera cu el. a fost la 14 ani , atat avea cand a aflat , dupa capacitate , in vacanta , m-am gandit sa nu-l bulversez prea tare . M-ar fi durut tristetea lui . Dar nu a fost trist , poate pentru ca a trait alaturi de noi si a vazut ce se intampla , dar a avut taaare multe de intrebat . Voi cum ati facut ? Sau cum v-ati gandit sa faceti? Va mai spun ca el stia ca Andreea are complicații , asa spunea prietenilor lui , dar mai stia ca va fii bine . Adica BINE . Daca ma-ntelegeti ...

Trimis: 27/04/2007 19:05

Andrei tot asa e convins ca va fi bine...dar am avut ocazii proaste cand am cazut psihic(banuiesc) eu asa zic, caci am plans cat am putut si am avut reactii mai violente cu obiectele prin casa...le-am stricat..si strigat in gura mare ca Crina nu o sa se faca bine niciodata..va dati seama ca imi pare rau ,ca am avut asa reactie..baiatul era in casa si a vazut toata scena ,sotul nu stia cum sa ma calmeze...iar eu simteam ca imi venea sa ma urc pe pereti...
Am avut si momente de liniste cand i-am spus caci nu exista remediu pentru ea...si ca nu cred ca exista prea numeroase sanse...iar el tacea..in semn ca intelege. :oops:

Trimis: 27/04/2007 19:42

si pe mine m-a vazut Raul plangand , si de multe ori mi s-a intamplat sa ma trezesc ca -mi vars nervii pe el . Adica nu mai aveam rabdare ,pentru el . Nu stiu de ce copiii astia parca se maturizeaza mai rapid , e asa ...nu stiu cum sa zic serios ,acum . Cand a adat valoarea recunosc ca mi-am dat toata silinta sa-l sprijin . Am invatat cu el de multe ori , ca sa fiu sigura ca nu-mi scapa nimic , ca nu va avea in esec , nu mi-as fi iertat asta . Acum lucrurile s-au mai schimbat am devenit alt om , ma ajuta si el in sensul ca daca o vede pe Andreea agitata , si pe mine suparata din cauza asta , se ocupa de ea , o gadila , o duce la el in camera , ii pune muzica , incearca sa ma ajute . Zic ca e excepțional , ma simt un pic mai bine cand se intampla asta

succes

Trimis: 31/08/2009 11:47

Cris are doar 3 ani,dar a observat deja ca fratiorul ei e diferit.M-a intrebat de curand ce are Gabi,de ce nu vorbeste cu ea,de ce nu 'papa' singur,de ce nu se joaca cu ea.Recunosc ca initial m-a blocat si singura explicatie care am gasit-o a fost ca s-a lovit f puternic la cap cand era bebe si a facut 'buba'.M-a uimit reactia ei.Mi-a zis ''lasa,mami ca ma fac eu mare,ma fac ,,dotoie''(doctora) si o sa-l pansez sa se faca bine''. cheezy

Trimis: 23/01/2010 22:23

Cris a devenit tot mai curioasa in privinta lui Gabi,ma intreaba zilnic ce are el.I-am mai explicat pe intelesul ei,dar pentru ca ma exasperase m-am facut ca nu aud ce ma intreaba si,pentru ca vorbea cu prietenii ei imaginari,am auzit-o spunand:''ei,vedeti,v-am spus ca e autist''.Nu inteleg de ce tot intreaba daca i-am tot explicat si ea a inteles. :wall:

Trimis: 25/01/2010 09:44

probabil nu a inteles foarte bine, adica mai are intrebari pe care nu a stiut sa le puna astfel incat sa primeasca raspunsul asteptat sau poate nu i-ai raspuns suficient si in felul acesta incearca sa obtina indirect, mai numeroase raspunsuri... E extraordinar de greu sa explici si unui adult, dar unui copil asa micut... Sau poate e un fel de revolta sau dezamagire ca fratiorul ei este altfel decat ea, sau altfel decat alti copii, sau altfel decat alti fratiori ai altor copii, sau poate ceea ce spune prietenilor imaginari a auzit de la alte persoane, eventual copii din jur... Sau, explicand unor prieteni chiar si imaginari, isi explica ei insasi ca sa inteleaga mai bine. Nu cred insa ca pentru ea, cuvantul "autist" are acelasi "impact" ca pentru noi... Se pare ca e un copil tare inteligent daca o preocupa asta asa evident...
Oricum, e o problema pe care ar explica-o si rezolva-o cel mai perfect psihologii care ne ajuta pe aici, pe forum... Noi ne spunem parerea, asa... ca parinti...

Trimis: 25/01/2010 20:41

vad ca s-a mai potolit cu intrebarile acum.Si probabil ca ai dreptate,toate intrebarile astea au aparut dupa o perioada in care ma ruga sa-i cumpar o 'fratioara' care sa vorbeasca.''Dar sa fie mare,asa ca Gabi si sa vorbeasca!''.Si sa-i explic...am incercat asa cum am crezut ca va intelege,i-am spus adevarul chiar daca e mica.E inteligenta pt varsta ei si daca simte ca o duci cu zaharelul te ameteste cu intrebari.[url=http://www.99poze.ro/p/228e51ff408879140cdff894fb6641d2.jpg] Ce sau cum le spunem fratilor?

[/url]

Trimis: 26/01/2010 09:19

indiferent ce persoana, indiferent de varsta, dar cu atat mai mult un copil isi creaza o reprezentare, un grozav pentru ceva ce isi doreste. Copiii care nu au deloc frati, vor unul (unii se multumesc cu absolut orice fel de frate, altii vor ceva anume), cei care au un frate vor altul (sau, mai corect, inca unul) ori mai mare ori mai mic , daca au o sora vor un frate (si invers) si tot asa... Fetita ta, care are un frate care inca nu vorbeste, vrea unul care sa vorbeasca... Si cu cat e mai inteligenta, cu atat vrea mai "altceva" decat are, pentru ca si universul ei e mai larg. Probabil, prietenii ei imaginari vorbesc si intra in "competitie" cu fratele real care inca nu vorbeste. Cred ca eu asta i-as spune: ca fratele ei INCA nu vorbeste, dar va vorbi (si chiar asa va fi), ca are alte calitati (si trebuie sa existe ceva ce ea apreciaza la fratiorul ei, ceva ce trebuie sa scoti in evidenta), ca unii copii vorbesc mai tarziu, ca trebuie sa il ajute si ea sa vorbeasca , si tocmai pentru ca e inteligenta, invat-o sa il accepte si sa il aprecieze asa cum este. Asta e important, nu faptul ca ceea ce are fratele ei se numeste autism. E doar un cuvant, o eticheta. E greu sa ii explici ce e altfel la fratele ei si cum e normal. Profilul vorbirii il intelege ca e evident, dar mai sunt si altele. Ca nu mai vorbeste despre asta, inseamna ca pentru moment are alte preocupari si a fost doar o discutie intre "prieteni". Daca intr-adevar o deranjeaza lucrul asta, probabil o sa mai auzi asemenea "destainuri".