 |
 | ce stim despre comportamentul autostimulativ-din Lovaas |  |
|
iuliana
Nu conteaza stelutele,conteaza cine sunt
 
|
|
înfățișări de comportament auto-stimulativ (concepþia Dr Lovaas):
Nivelul I: Comportamentele auto-stimulative de nivel I implicã numai limbajul corporal; observaþii asupra mediului sau acþiuni asupra obiectelor din mediul înconjurator nu duc la deplasarea acelor obiecte sau la schimbarea poziþiei, mãrimii sau compoziþiei lor. Nivelul II: Comportamentele auto-stimulative de nivel II implicã o aranjare activã a mediului înconjurãtor pentru a furniza anumite modele de stimuli de intrare senzorial-perceptivã: Manipulare sau exploatare inadecvatã a obiectelor, pentru a cauzează stimulare senzoriala O aparentã manipulare adecvatã a obiectelor, efectuatã din singura dorinþã de a oferi stimulare senzorialã Nivelul III Comportamentele sunt adecvate social, efectuate în contexte inadecvate sau pentru scopuri nepotrivite. Utilizarea corectã din punct de vedere topografic, al scopului ºi al contextului a unor obiecte, dar într-un mod excesiv: utilizarea excesivã a semnelor (cum ar fi cuvintele, literele, numerele sau frazele) Nivelul IV Comportamentele de la nivelul IV necesitã un istoric educaþional considerabil. Comportamentul este excesiv, folosit într-un context adecvat ºi implicã o multitudine de semne. Comportamente efectuate la un înalt grad intelectual, nepotrivite faþã de nivelul de funcþionare al indivizilor normali. Acest tip de auto-stimulare este știut sub denumirea de „talente inutile”. |
|||||||||||
|
_________________ cu respect, iuliana
|
|||||||||||||
 |
| ce solutii ni se ofera? | |
|
iuliana
Nu conteaza stelutele,conteaza cine sunt
|
|
O metodã de a reduce comportamentul auto-stimulativ este cea de a creºte importanþa ºi forþa comportamentelor adecvate social. Atunci când alte comportamente devin mai frecvente, manifestãrile auto-stimulative tind sã scadã.
inlocuirea formelor primare ale comportamentul auto-stimulativ cu forme de comportament auto-stimulativ adecvate din punct de vedere social. Este foarte posibil sã existe o nevoie biologicã pentru stimulare senzorialã, astfel încât auto-stimularea sã ofere „hrana” sistemului nervos. Dacã nu reuºiþi sã îl învãþaþi pe elev comportamente alternative, lãsaþi-l pe acesta sã se auto-stimuleze, atfel încât sã evitaþi alterarea sistemului nervos. Dacã se observã anumite forme evoluate de comportament auto-stimulativ, s-ar putea dovedi util pentru a putea distinge între întãritorii senzoriali ºi cei perceptuali. Asamblarea ºi dezasamblarea repetitivã a unui puzzle are ca o consecinþã un anumit aranjament sau tipar de stimuli senzoriali iar potrivirea acestor stimuli pare sã fie întãritorul ce menþine comportamentul individului respectiv. Alinierea de obiecte în ºiruri perfecte este un alt exemplu de formare, din stimuli separati, a unui întreg perceptiv. Potrivirea de stimuli auditivi, exemplificatã de ecolalie, reprezintã un alt exemplu de întãritor perceptual. Dacã comportamentul auto-stimulativ este bazat pe percepþie senzorialã, iar dacã aceºti întãritori sunt primari ºi puternici (recompensele alimentare de exemplu), atunci s-ar putea dovedi dificil sã se reducã asemenea comportamente. Prezenþa comportamentului auto-stimulativ scade sau blocheazã rãspunsul la întãritorii sociali de reacþie, pentru că recompensele derivate din auto-stimulare pot fi mai puternice decât recompensele sociale. |
|||||||||||
|
_________________ cu respect, iuliana
|
|||||||||||||
|
 | ce stim despre comportamentul autostimulativ-din Lovaas | |
|
||
|
|
|