Copii-cu-autism.MyForum.ro :: cum estompam agresivitatea?

Trimis: 22/01/2009 21:01

ma refer la faptul ca am nevioe sincera de orice idee a functionat la dvs chiar de cat de ciudata sau trasnita ar parea. Ceea ce cunosc este ca daca s-ar putea ignora perfect comportamentul nedorit s-ar stinge pentru ca nu ar avea rezultate si copilul ar cauta alte metode de a obtine ceea ce obtinea prin agresivitate.
Dar daca nu poate fi ignorat de toata lumea?
Eu ma refer cu precvadere la faptul ca in micul meu colectiv cu 4 copii unul din ei e heteroagresiv, dar loveste des si copii si adulti, este adevarat sunt semne ca este agrsat si acasa dar eu nu pot controla acel mediu.
Ce pot totusi sa fac?
Multumesc mult

Trimis: 23/01/2009 11:25

Ca sa raspund, trebuie sa detaliez "tipul" de agresiune si conditiile in care aparea:
- in perioada 2,3 - 3 ani (aproximativ), desi isi dorea enorm compania copiilor, nu intelegea modul in care trebuie sa realizeze socializarea si semnul lui de "prietenie" era faptul ca impingea copii (razand, este adevarat), dar tot agresiune se numea, mai ales ca se intampla cel mai des la topogan, unde riscurile erau si mai mari. Am incercat sa il cert, dar era atat de "in lumea lui" incat nu ma auzea, desi urlam langa urechea lui. Efectul a fost mai prost decat daca nu ar fi existat deloc, in sensul ca el tot impingea, insa si ceilalti copii ziceau "asta e nebun", sau "obraznic" sau "rau", sau "handicapat" iar parintii imi ziceau ca "daca stiu ca e handicapat, de ce il mai aduc printre copii". Apoi am incercat sa il ignor, dar bineinteles ca el continua sa impinga, i se parea totul normal. Apoi, de cate ori impingea, il luam dintre copii deoparte si ii aratam cum se joaca ceilalti. Parea ca a priceput, 10 secunde functiona, apoi parca dintr-o data se "hiperactiva" si era de nestapanit. Apoi am inceput sa il iau de tot din parc, de vreo doua ori chiar i-am tras la fund cateva palme ca nu mai rezistam eu psihic, el plangea cu disperare, ca nu intelegea ce a gresit, eu plangeam de mila lui si iesirea sa ne "relaxam' era un esec total, devenind si mai frustrat, agitat etc. Pana la urma, am reusit astfel: eu stateam langa scarile topoganului si sotul meu in dreptul platformei de sus (pentru ca de numeroase ori urca si se oprea acolo si impingea copii), astfel incat cat urca eu il tineam de haine facandu-l sa tina distanta fata de copii, spunandu-i intr-una :"nu pune mana pe copii" (cred ca nu intelegea ce inseamna "a impinge" si gasisem o alternativa), "stai la rand", "lasa copilul ala inainte ca e mai mic", "fii prudent si ai grija de copilul acela sa nu cada", incercand sa il fac "responsabil" si asta pana urca. Sus era riscul sa "uite" indicatiile, astfel incat tatal prelua sarcina cat astepta pe platforma si il "manevra" sa respecte randul si sa nu mai astepte acolo sa-i vina vreun gand "agresiv". A durat cateva saptamani, e adevarat ca in timp devenise si mult mai linistit si intelegator, dar a mers. Apoi devenise "fraierul" grupului, astepta sa urce toti copiii si apoi el, daca vedea copii mai mici ii evita si ii proteja, daca urca deja doua trepte si venea alt copil in fuga, incercand sa il depaseasca, el repede cobora, il lasa sa urce si apoi urca el. Prefer asa, mai "tantalau", decat sa raspund pentru integritatea altora.
- o alta situatie a fost dupa 3 ani, cam pana asta vara (3,8 luni). De data asta nu mai impingea din prietenie ci ca urmare a unei frustrari, daca asteptam prea mult la un rand (mai ales daca era vorba de covrigi si ii era foame), daca nu il lasam unde vroia sa mearga, impingea prima persoana care ii iesea in cale, indiferent ca era adult sau copil, fara sa scoata un sunet (de asta ma inducea in eroare si nu anticipam ce vrea sa faca, aveam impresia ca a inteles ca mai trebuie sa asteptam sau nu e voie "acolo") si apoi continua drumul foarte cuminte. Cand am inteles ce se intampla, de cate ori stiam ca voi lua o masura "antipopulara", eram in sistem de alerta si il tineam foarte strans, aproape de umar, ca sa nu aiba mobilitate multa, ca practic, din mana mea se intindea si impingea oamenii. Si, astfel, impiedicand contactul (ca in situatia topoganului) o data, de doua ori, de zece ori, a "uitat" comportamenul negativ, s-a sters din memoria lui. Din fericire, a mai si crescut, i-a mai si venit mintea la cap, si nu mai am complicații de comportament cu el. In plus, ultima schema de tratament i s-a corespunzător ideal si s-au rapid problemele din vara.

Trimis: 23/01/2009 11:46

La Andreea e mai ...naspa ...ca sa zic asa . Acum catva timp , banuiesc ca din vina tratamentului ca acum s-a potolit, era autoagresiva , aparent din senin . Deci nu protesta atunci cand i se dadea vreo sarcina , sau cand spuneam ,,nu,, a invatat sa inteleaga , sa astepte la rand , intr-un cuvant cu rabdarea nu mai avem...treaba . ziceam aparent din senin , incepea sa se muste de incheietura , sa se traga de par , in acelasi timp daca incercam sa intervin isi inclesta maiinile pe maiinile mele si ma zgaria , in acelasi timp ma lovea cu piciorul . Am incercat , acasa fiind , s-o izolez si s-o ignor , inchizand-o in camera , nu inainte de a ma asigura ca nu poate rasturna nimic , ca mai si rasturna mesele sau scaunele , o lasam acolo si dupa vreo 1 minute de agitatie , incepea un plans cu tipete , apoi brusc , chiar foarte brusc , inceta . Mi-am dat seama ca degeaba incerc s-o opresc ca-mi facea mie rau si se enerva mai tare . Era fascinant ca aceste manifestari apareau doar in casa , cateodata la scoala . uneori , in timp ce se iva vreun semn de inceput , reuseam sa-i distrag atentia cu ceva placut , ii dadeam o bombonica , sau faceam indiferent ce stiam ca-i place , foarte rar reuseam sa opresc furtuna...Acum a trecut , am trecut si peste remediul cu pricina , si atunci cand ,,detectez ,, vreo problema , rar e adevarat , odata la cateva zile , ii spun ,,vine tati si mergem la strand , vrei sa vii ?,, ,,facem bagajul,, . In secunda urmatoare se cupleaza la mesajul meu , apoi il asteptam pe tati si treptat ...uita . Am facut asta de vreo 5 ori in ultimele saptamani si a functionat , strandul fiind cea mai buna distractie , cea mai dorita , activitate a ei . Merge la geam , se uita , si zice ,,nu putem sa mergem ca e frig ,, si eu ii zic ,,dar daca iese soarele ,putem,, si tot asa . Tu stii mai bine decat oricine ,JU, ca distragerea atentiei , atunci cand se poate , e o metoda buna , depinde cat de mult intelege copilul si ce-i place lui cel mai mult . Era sa uit , la scoala , diriginta folosea cantecelul ,,o vioara mica,, de foarte numeroase ori , pentru a-i ,,muta,, gandurile , de asemenea o melodie preferata de ea .

Trimis: 23/01/2009 14:45

si la Razvan au fost crize de autoagresiune, dar nu foarte dese sau evidente. Practic, incepand cu 1,6 - 1,8 ani a inceput sa se loveasca cu capul de covor nu foarte tare, apoi se lovea cu fruntea de muchiile de la mobila si, desi se lovea îndeajuns de tare, parea ca nu il doare. Mai tarziu, se lovea cu capul de tocul usii atunci cand cheia nu statea in usa asa cum vroia el (era activitatea lui dominanta). Dupa o vreme a inceput sa se loveasca cu cate un obiect (jucarie) in cap atunci cand nu reusea sa faca ceea ce vroia cu acel obiect. Asta mai persista si acum, dar rar si se loveste extraordinar de usor. De fiecare data incercam (si incerc) sa ii "estompez" frustrarile, il calmez, il incurajez, il ajut (daca ma lasa), si trece...

Trimis: 25/01/2009 10:31

este la mine in clasa I-severi, ideea e ca ceilalti copii nu erau agresivi, pe fetita recunosc am invatat-o sa-l impinga pentru ca ea incepea sa tipe destul de urat cand personajul cu pricina se apropia de ea. ADevarul e ca in cazul lui pare a fi mai degraba un autism atipic, intelege ceea ce face si ii place sa II SICANEZE PE CEI DIN JUR, IN ACTE E TRECUT CU TULBURARI DE COMPORTAMENT asociate cu heteroagresivitate.
Ii place la nebunie sa provoace, arunca, tranteste, face zgomote puternice, se distreaza atragand atentia , nu coopereaza, reactioneaza negativ la majoritatea sarcinilor in colectiv. Ii place sa lucreze individual si sa aiba numai el toata atentia. Incepe sa "bazaie" daca ma duc sa ajut si un alt copil. Pe cuvant ca m-a secat de energie, nu mai am resurse si solutii...
Multumesc pentru raspunsuri, astept cu nerabdare si alte sfaturi