Copii-cu-autism.MyForum.ro :: Despre boala -generalitati

Trimis: 08/01/2008 18:22

Am extras ceva din Invatatura Sfintilor Parinti despre boala . In momentul intrarii in viata, fiecare om, fie el crestin sau nu, trebuie sa se astepte la o seama de neputinte si lipsuri. Suferinta fizica este universala ; nimeni nu poate scapa de ea. De aceea,nu conteaza cat de mult sau cat de intens suferim, ci cat de de mult intelegem din aceste suferinte. Intelegerea este totul. Daca cineva isi inchipuie ca viata trebuie sa fie o vacanta lunga si plina de voluptati, atunci oricata suferinta ar veni asupra lui, aceasta va fi de nesuportat. Dar, daca cineva considera ca viata sa reprezinta un timp de pocainta, indreptare si curatire, atunci suferinta si durerea devin nu numai suportabile ci si folositoare. Despre atitudinea crestina in fata bolii, Sfantul Ambrozie scrie urmatoarele : ''Daca nevoia o cere, un om intelept va primi cu bucurie neputinta trupeasca, dandu-si chiar si intregul sau trup la moarte, pentru Hristos. Daca sanatatea lui va fi afectata, acest om nu se va simti ranit in suflet sau sfasiat de suferinta trupeasca. El este mangaiat de lupta pentru desavarsirea in virtuti '' Este extrem de probabil ca omul acestei lumi sa exclame : Ce chestie ! Cum poate un om sa primeasca cu bucurie boala si neputinta ?; Pentru un necredincios, acest lucru este intr-adevar de neinteles. El nu poate impaca faptul suferintei umane cu propria lui conceptie despre Dumnezeu. Fara susținerea Revelatiei dumnezeiesti, omul nu poate intelege originea si cauza suferintei, nici scopul ei. Batranul si de-Dumnezeu-purtatorul Macarie de la Optina, din Rusia sec. XIX, astfel i-a scris unui prieten : De vreme ce ai o sanatate atat de subreda, nu pot, privind la starea ta grea in care te afli, sa nu simt pentru tine multa mila. Insa Bunul Dumnezeu nu numai ca este mai intelept decat noi ; dar este intelept intr-un mod deosebit. Gandul acesta trebuie sa ne fie sprijin in toate incercarile noastre, fiindca este mangaietor ca nici un alt gand . Sa vedem acum : De ce tristetea si suferinta, impreuna cu bolile care le insotesc, sunt ingaduite pentru noi ? Invatatura Sfintilor Parinti ne arata cum trebuie inteleasa suferinta in contextul starii primului om creat si apoi caderii lui in pacat. Dintru inceput nu a exista suferinta, nici boala, nici moarte. Omul era strain pacatului, necazurilor, grijilor si nevoilor firesti (Sf. Simeon Noul Teolog, Omilia 45) Daca Adam si Eva nu ar fi pacatuit ar fi ajuns la cea mai desavarsita slava si, schimbati fiind, s-ar fi apropiat de Dumnezeu, iar bucuria si desfatarea de care ne-am fi umplut atunci, prin comuniunea dintre noi, ar fi fost cu adevarat de negrait si dincolo de cugetarea omeneasca Si daca n-ar fi existat suferinta, nu ar fi existat nici boala si, prin urmare, n-ar mai fi trebuință de stiinta si medicina. Omul, faptura, cedase ispitei de a fi ca si Dumnezeu Creatorul ,ceea ce este impotriva oricarei ratiuni sau posibilitati. Acesta, întâiul pacat, a adus cu el nu indumnezeirea ci suferinta, boala si moartea si nu din intamplare ci dintr-o ratiune indreptatoare : pentru ca omul sa poata cunoaste neindoielnic si pentru totdeauna ca el nu este ca Dumnezeu . De aceea , Doctorul ceresc a predat trupul (omului) nesfarsitelor suferinte si boli, pentru ca omul sa invete chiar din firea sa ca nu mai trebuie sa primeasca niciodata acest gand , adica sa fie ca Dumnezeu (Sf. Ioan Gura de Aur, Omilia 11 La statui) E nespus de important sa intelegem acest lucru inca de la inceput, pentru ca, daca nu pricepem acest adevar despre omul cazut, nimic din ceea ce ne invata Sfintii Parinti nu va mai avea vreun inteles. Pacatul naste raul, iar raul naste suferinta scrie profesorul Andreyev, chiar daca Adam si Eva ne-au adus aceasta suferinta, totusi, pentru noi, este si o binecuvantare, pentru că ne determina sa ne dam seama cat de vatamatoare este necredinta in Dumnezeu atat pt. sufletele cat si pt. trupurile noastre. (Apologetica crestina ortodoxa)
Doamne ajuta !

Trimis: 10/03/2008 10:47

Una din vindecarile Sf. Serafim de Sarov

,,Cu un an inainte sa-mi dea porunca de a sluji Maicii Domnului pe langa manastirea Diveevo, marele Batran Serafim m-a tamaduit de suferinte grele si necrezut de mari, reumatice si dle alte feluri, insotite de slabirea intregului trup, de taierea» picioarelor, care se chircisera si la genunchi se umflasera, si de escare pe posterior si pe coaste. De toate astea am patimit mai bine de trei ani.
In 1831, pe 19 septembrie, batiuska Serafim m-a vindecat doar cu cuvantul de toate bolile mele. Si vindecarea aceasta a fost in felul urmator: am poruncit sa fiu dus la batiuska Serafim, asa greu bolnav cum eram, din satucul Britvino - de pe mosia mea Lukoianovsk din gubernia Nijnii Novgorod. Pe 5 septembrie 1831 am fost adus in manastirea Sarov; pe 7 si pe 8 septem�brie, in ziua Nasterii Maicii Domnului, m-am invrednicit sa am primele doua convorbiri cu ba�tiuska Serafim - inainte de pranz si dupa pranz -in chilia lui manastireasca, dar vindecare n-am capatat atunci. In ziua urmatoare, 9 septembrie, am fost adus la el, la sihastria lui din apropiere, langa izvorul lui. Cei patru oameni care ma adusesera pe brate, impreuna cu un al cincilea care imi tinea capul, m-au dus la parintele, care statea de vorba cu multimea de popor venita la el. Atunci, langa un pin mare si foarte gros, aflat pana acum (anii '60 ai secolului al XlX-lea) pe malul rauletului Sarovka, m-au pus pe fanatul parintelui. La rugamintea mea de a ma ajuta si de a ma vindeca, a zis:
- Pai eu nu-s doctor. La doctori trebuie sa mearga cineva care vrea sa se faca bine.
I-am povestit cu de-amanuntul necazurile me�le si ca incercasem toate mijloacele de tratament, si anume: alopatic ma tratasem la vestitii doctori
din Kazan - Vasili Leontievici Telie si rectorul Universitatii Imperiale din Kazan, Karl Feodorovici Fuchs, medic chirurg care, prin cunostintele si prin reputatia sa de practician, era destul de știut nu numai in Kazan, si in Rusia, ci si in strainatate; cu hidropatie - la apele minerale sulfuroase din gubernia Samarei; am facut un curs complet de tratament homeopatic cu doctorul Piterson din Penza, discipol al insusi intemeietorului si inventatorului acestei metode, Hahnemann. Nici un mijloc de acest fel nu mi-a adus insa vindecarea suferintelor mele, drept care nu mai aveam alta nadejde de a dobandi vindecare de boli decat prin harul lui Dumnezeu. Dar pacatos fiind si neavand indraznire eu insumi catre Domnul Dumnezeu, cer sfintele lui rugaciuni ca Dom-nul sa ma vindece. Batiuska m-a intrebat:
- Dar credeti oare in Domnul lisus Hristos ca este Dumnezeu-Om si in Preacurata Lui Maica, de Dumnezeu Nascatoarea, ca este Pururea Fecioara ?
Am raspuns: Cred!
Dar credeti oare - a continual sa ma intrebe - ca Domnul, precum in momentul vietii Sale pamantesti vindeca intr-o clipa, doar prin cuvantul Sau
sau prin atingerea Sa, toate bolile omenesti, si acum poate la fel de usor si intr-o clipita sa vin�dece pe cei care cer ajutor doar prin cuvantul
Sau, si ca mijlocirea catre El a Maicii lui Dumne�zeu pentru noi este atotputernica, si ca prin aceasta mijlocire Domnul lisus Hristos poate si
acum, tot intr-o clipa, sa va vindece ?
Am raspuns ca intr-adevar cred toate acestea cu tot sufletul meu si cu toata inima mea, si ca de nu as fi crezut n-as fi poruncit sa fiu dus la el.
Dar daca credeti - a incheiat el - sunteti de-acuma sanatos!
Cum sanatos ? - am intrebat - de vreme ce sunt tinut pe brate de oamenii mei si de dum�neavoastra ?
Nu! - mi-a zis el. In sfarsit, tot trupul dum�neavoastra este sanatos cu desavarsire ! Si le-a poruncit celor ce ma tineau pe brate sa se departeze de la mine, si luandu-ma chiar el de umeri, m-a ridicat de la pamant, m-a pus pe picioare si mi-a grait:
- Stati mai cu nadejde, proptiti-va mai tare picioarele in pamant... uite asa! Nu va fie frica! Acum sunteti sanatos cu desavarsire.
Apoi a adaugat, privind la mine cu bucurie:
- lata, vedeti ce bine stati pe picioare acum ?
Eu am raspuns:
- Stau bine de nevoie, fiindca ma tinet.i strans si tare!
La care el, luandu-si mainile de pe mine, a zis:
- Poftim, uite ca de acum nu va mai tin, iar dumneavoastra stati tot atat de bine si fara mine; deci mergeti cu indraznire, Domnul v-a
vindecat! Mergeti, urniti-va din loc!
Luandu-ma de mana cu o mana, iar cu cealalta impingandu-ma putin de umeri, a mers cu mine pe iarba si pe pamantul valurit din jurul pinului celui mare, zicand:
- lata, iubitorule de Dumnezeu, ce bine ati mers!
Eu am raspuns: Da, fiindca ati binevoit sa ma sprijiniti!
Nu! - mi-a zis el, luandu-si mana de pe mi�ne. Insusi Domnul a binevoit a va vindeca cu desavarsire, si Insasi Maica lui Dumnezeu L-a rugat pentru acest lucru. Acum veti merge si fara mine si totdeauna veti umbla bine; porniti deci!
- si a inceput sa ma impinga ca s-o iau din loc.
Dar asa o sa cad si o sa ma lovesc! - am spus eu.
Nu! - mi-a taiat-o el. Nu va veti lovi, ci veti umbla fara clatinare...
Simtind in mine o tărie care m-a adumbrit atunci de Sus, am prins putin curaj si am pasit cu siguranta. Atunci el m-a oprit deodata si a zis:
- De-acum ajunge!
Si a intrebat:
- Acum v-ati incredintat ca intr-adevar Dom�nul v-a vindecat cu desavarsire de toate bolile?..Departat-a Domnul faradelegile dumneavoastra,si pacatele dumneavoastra le-a curatit Domnul.
Vedeti ce minune a facut Domnul acum cu dum�neavoastra ?! Deci sa credeti totdeauna fara de indoire in El, Hristos Mantuitorul nostru, si sa
nadajduiti fara clintire in indurarea Lui fata de dumneavoastra; cu toata inima sa-L iubiti, si sa va lipiti de El cu tot sufletul dumneavoastra, si tot�- deauna sa nadajduiti fara clintire in El, si sa multumiti Imparatesei Cerurilor pentru marile Ei mile fata de dumneavoastra. Dar intrucat greaua suferinta de trei ani v-a istovit, acum sa umblati nu mult dintr-o data, ci treptat: putin cate putin sa va deprindeti cu umblatul si sa va paziti sanatatea ca pe un dar de pret al lui Dumnezeu!..
A mai vorbit destul de mult cu mine, apoi m-a trimis la arhondaric sanatos cu desavarsire.
Asadar, oamenii mei au mers singuri din padure si de la sihastrie pana la manastire, dand multumita lui Dumnezeu pentru minunatele Lui mile fata de mine, pe care le-a aratat chiar sub ochii lor, iar eu, impreuna cu parintele Gurie, arhondarul, m-am asezat fara ajutor omenesc in trasura, intorcan-du-ma la arhondaricul manastirii Sarov. Iar intrucat multi rugatori erau cu mine cand am fost vindecat, s-au inters inaintea mea la manastire, vestind tutu-ror despre aceasta minune mare".

Rugdciune catre Cuviosul Serafim din Sarov

O, preaminunate parinte Serafime, mare facator de miracole din Sarov, grabnic ascultatorule al tuturor celor care la tine alearga! In zilele vietii tale pamantesti nimeni n-aplecat de la tine desert si nemangaiat, ci tuturor intru desfatare le-a fost vederea fetei tale si glasul cel ușor induplecator al cuvintelor tale. Pe Ianga acestea, da�rul tamaduirilor, darul stravederii, darul vindecarii sufletelor neputincioase din belsug intru tine s-au aratat. Iar cand te-a chemat Dumnezeu de la ostenelile pamantesti la odihna cereasca, nicicand nu s-a departat dragostea ta de noi, si
cu neputinta este a numara minunile tale, care s-au inmultit ca stelele cerului; iata ca in toate marginile tarii noastre oamenilor lui Dumnezeu te arati si vindecari le daruiesti. Pentru aceasta si noi strigam tie: o, prealinule si preablandule bineplacut al lui Dumnezeu, rugatorule plin de indraznire catre Dansul, care nicicand nu lepezi pe cei ce se roaga tie ! Inalta pentru noi rugaciunea ta cea cu buna tarie catre Domnul puterilor, sa ne daruiascd noua toate cele de buna treaba intru aceasta viata si toate cele defolos spre mantuirea sufletului, sa ne fereasca de caderile in pacat si la adevarata pocainta sd ne invete, ca fara de impiedicare sa intram in vesnica Imparatie a Cerurilor, unde acum intru slava neapropiata stralucesti, si acolo sd laudam dimpreund cu sfintii toti pe Treimea Cea de viata Incepatoare in vecii vecilor. Amin.

Trimis: 10/03/2008 11:22

Despre slujirea bolnavilor

,,Ingrijeste pe cei bolnavi, in primul rand ca prin aceasta sa te faci milostiv, precum am zis adesea; pe langa asta, cand te vei imbolnavi la randu-ti, Dumnezeu va ridica om care lti va sluji, caci El a zis: Cu ce masura veti masura, cu aceea se va masura voua(Mt. 7, 2).
Unii slujesc bolnavilor, dar slujesc ca sa pri�measca plata; acesta este lucru lipsit de intelep�ciune. Drept aceea, daca va pati vreun necaz, lesne il va abate de la aceasta fapta buna si nu va ajunge la sfarsitul ei, fiindca o savarseste fara intelepciune. Iar cel care slujeste cu intelepciune o face ca sa dobandeasca inima milostiva, ca sa castige simtamantul impreuna-patimirii - fiindca orice s-ar intampla celui ce are astfel de scop, fie ca pateste necaz din afara, fie ca se imputineaza cu sufletul asupra lui chiar bolnavul, el rabda totul fara de tulburare, urmarind scopul sau si stiind ca mai mult bine ii face lui bolnavul decat el bolnavului. Credeti-mi: cine slujeste cu inte�lepciune bolnavilor, acela se slobozeste si de patimi, si de lupte. Cunosc un frate care a rabdat lupta de la gandurile necurate si s-a slobozit de ele slujind cu intelepciune unui bolnav care suferea de hidropica".

Avva Dorothei

Trimis: 10/03/2008 11:34

,,De la Atotbunul Dumnezeu vine doar binele, nu si raul. Si boala ta este un bine - iar tu cartesti, te imputinezi cu sufletul, te trandavesti; rabda, multumeste; pentru placerile de voie din tinerete vin bolile fara voie la batranete.
Cel ce patimeste cu trupul inceteaza de la pacat (I Pt. 4, 1). lata de ce este neaparata nevoie de suferinte, de cruce pentru crestin: fara suferin�te, fara apasare trupul nostru se prosteste, se indraceste, pacatuieste, II manie pe Dumnezeu, isi face necazuri siesi si sufletului. O, trup nenorocit, multpatimas, din pricina caruia vin toate necazurile in omenire! O, inima multpatimasa, spurcata! Ceea ce iese din om, aceea spurca pe om: ca dinlauntru, din inima oamenilor, vin gandurile cele rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtisagurile, asupririle, viclesugurile, intinaciunile, inversunarile, ochiul viclean, hula, trufia, nebunia (Mc. 7, 20-23). lata unde este izvorul raului din om: in inima!"

Sfantul loan din Kronstadt

Trimis: 10/03/2008 11:42

,,Trupul e slujitorul sufletului, iar sufletul este imparatul: drept aceea, adeseori se intampla, prin milostivirea lui Dumnezeu, si ca trupul sa fie ros de boli; ca urmare, patimile slabesc, iar omul isi vine intru sine; de altfel, Tnsasi boala trupeasca se naste cateodata clin patimi.
Alunga pacatul, si boli nu vor mai fi, caci ele se intampla in noi de pe urma pacatului, cum zice Sfantul Vasile cel Mare. -De unde este boala ? De unde sunt vatamarile trupesti ? Domnul a zidit trupul, nu boala; sufletul, nu pacatul. Care este lucrul cel mai folositor si mai trebuincios? Unirea cu Dumnezeu si impartasirea cu El prin mijlocirea dragostei. Pierzand aceasta dragoste, cadem de la El; cazand, ne supunem multelor si feluritelor boli.
Cine indura boala cu rabdare si cu recunostinta, aceluia i se socoteste intru nevointa sau chiar mai mult.
Un Batran suferind de hidropica le spunea fratilor care veneau la el cu dorinta de a-l doftorici: «Parintilor, rugati-va sa nu fie supus unei boli ca aceasta omul meu cel launtric; iar cat priveste patimirea trupeasca, eu rog pe Dumnezeu sa nu ma sloboada dintr-o data de ea - caci pe cat se strica omul nostru cel dinafara, pe atat cel dinlauntru se innoieste» (2 Cor. 4, 16)".
Din povetele scrise ale Cuviosului Serafim din Sarov

Trimis: 28/03/2008 09:27

Oamenii bolnavi psihic ce situație au la judecata?

Un bolnav psihic poate fi, la o anumita gravitate a bolii, iresponsabil. Atunci, daca este iresponsabil, el nu va raspunde la Judecata dupa normele dupa care raspunde cineva sanatos. El va fi judecat pe masura responsabilitatii lui. Fiecare suflet are o raspundere. Noi sa credem ce spun Parintii, ca bolnavii psihici au o cruce mantuitoare. Ca aceasta cruce este mantuitoare. Dumnezeu are alta masura cu ei. Si cei care nu au nici un fel de comunicare cu exteriorul, au sufletul viu, intreg, lucrator in felul lui si Dumnezeu judeca si rasplateste pe fiecare dupa cum vede El in ascunsul omului. Problema nu este numai a Judecatii ca pedeapsa, ci si a Judecatii ca intalnire de dragoste cu Dumnezeu, ca intalnirea cu milostivirea si iubirea Lui de oameni. De aceea ne si pregatim pentru Ziua Judecatii strigand mereu ,,Doamne miluieste-ma pe mine pacatosul".

Trimis: 28/03/2008 09:42

Un raspuns al Maicii Siluana

Ce sa le spun celor care ma intreaba: ,,Daca Dumnezeu e bun, cum ingaduie sa se nasca copii cu diferite grade de retard psihic?

Tocmai asta e dovada ca Dumnezeu e bun, pentru ca, daca Dumnezeu ar fi rau, ca Hitler, i-ar omori pe toti retardatii si, stiu si eu, daca eu, in conditiile astea, as fi ajuns la Sibiu? Ca sunt asa de retardata fata de ce a pus Dumnezeu in mine prin creatie! Dumnezeu m-a gandit geniala si pe dumneavoastra la fel. Eu sunt o babuta, cand sclipitoare, cand prostuta si Domnul ma iubeste si asa si asa! Bunatatea asta e: ingaduire, rabdare, asteptare, ajutor pe Cale. La Dumnezeu nu conteaza handicapul. La El conteaza lucrarea omului cu Dumnezeu, deschiderea omului catre Dumnezeu. S-ar putea ca acel ,,retardat" sa fie mai deschis ca mine la lucrarea harului. Ca e mai incet la cele rele si mai deschis la tot ce e bun si iubire. Ca vad la mine ca sunt mai buna, mai sensibila, cand ma doare ceva decat atunci cand nu ma doare nimic.
Ce este destul de dureros este faptul ca noi privim suferinta din afara si o judecam dupa criteriile placerii si a durerii resimtite din cauza lipsei de placere. Fiecare a suferit cu adevarat, isi da seama ca suferinta este mult mai mult decat atat. Cand sunt mama si mi-a murit un copil - si nu cred sa fie o durere mai mare ca aceasta! -incet, incet, descopar in suferinfa aceasta insuportabila un fel de a fi si a trai mai profund, mai bogat, mai nuantat. Apoi, cand vine vindecarea, desi durerea nu dispare pentru ca ea e iubirea care nu moare, care e mai tare ca moartea, pot sa flu iarasi pe deplin vie si chiar sa zambesc si sa ma bucur cu cei ce se bucura. Ce e aceasta? Sigur e taina pe care o intelege numai cel ce o traieste, ca moartea nu este ceea ce pare. Nici suferinta nu e ceea ce pare. Suferinja asumata e minunea minunilor. Dumnezeu nu e mincinos, si El zice: «Luati jugul Meu ca este bun si Povara Mea ca este usoara!». Daca ti-a dat Dumnezeu un jug ca acesta, si-l primesti, devine plăcere sfanta in El si cu El; daca-l refuzi, devine tristete, resentiment, nemultumire si boala. Incercati aceasta cu durerile cele mici, ca sa va obisnuiti cu cele mari. Incercati sa acceptati cu bucurie o mica durere in trup zicand: „ Doamne, cate rele am facut eu cu trupul acesta ..." si veti vedea. Revolta, care apartine egoului nostru parazitat de cel rau, de cel razvratit, sporeste suferinta pentra ca o face straina, o scoate din cruce. Cand ti-o asumi, devine cruce, devine jugul lui Hristos si devine buna si usoara. Asta e! Sunt clipe de punere la incercare cand omul se simte pararasit. Mare taina! Dumnezeu nu-i paraseste pe cei slabi, numai pe cei ,,puternici". Niciodata nu ne incearca mai mult decat putem duce. Asta e sigur!