Copii-cu-autism.MyForum.ro :: despre comunicare in general-comunicarea nonviolenta-articol

Trimis: 20/03/2007 14:08

la aceeasi adresa, www.topsanatate.ro am mai gasit ceva dragut, se poate aplica in orice situatie de viata, si cu copii speciali:

Ce este Comunicarea Nonviolenta si cui se adreseaza?

Intr-adevar, se pune mult accentul pe importanta comunicarii, dartristul adevar este ca nu prea stim sa comunicam. De numeroase ori nu stim sa exprimam ceea ce vrem cu adevarat sa spunem, nu stim sa ascultam, nu ne simtim intelesi de cei cu care vorbim, interpretam si judecam numaidecat ce auzim.

Rezultatul: frustrare - atat in cel care exprima, cat si in cel care receptioneaza mesajul. Comunicam, dar rezultatul nu e cel pe care ni l-am dori. Este ceea ce Marshall Rosenberg, cel care a pus bazele Comunicarii Nonviolente, numeste conditionare culturala. Am fost educati sa judecam, sa emitem pretentii, sa credem ca exprimarea sentimentelor e un semn de slabiciune, sa nu ne recunoastem vulnerabilitatile.

Comunicarea Nonviolenta se adreseaza tuturor celor care isi doresc altfel de relatii, pline de satisfactii, bazate pe respect reciproc, pe intelegerea sentimentelor si nevoilor proprii si ale celor cu care vrem sa intram in legatura. Frumusetea metodei si ceea ce ne-a atras in întâiul rand catre ea si ne-a determinat s-o aducem si in Romania sta in faptul ca, atunci cand o folosim in interactiunile noastre cu noi insine, cu o alta persoana sau intr-un grup, ne ancoram in dispoziția noastra naturala de compasiune. De aceea, e o abordare care poate fi aplicata eficient la toate nivelurile de comunicare si in situatii diverse: relatii intime, familii, scoli, organizatii si institutii, terapie si consiliere, negocieri diplomatice si de afaceri, dispute si conflicte de orice natura.

In ce consta procesul de Comunicare Nonviolenta (CNV)?

Premisa de la care se porneste este pe cat de simpla, pe atat de reala: la baza fiecarei actiuni umane, indiferent de natura ei, se afla o trebuință de imbogatire si infrumusetare a vietii pe care persona respectiva incearca sa si-o satisfaca.

Odata ce am inteles acest lucru, vom incepe deja sa privim relatiile pe care le avem si reactiile celor din jurul nostru cu alti ochi. Pentru a ajunge la o dorinta reciproca de a oferi din inima, proiectam lumina constiintei spre cele patru ingrediente ale modelului CNV.

1.Observam ce se intampla efectiv intr-o situatie: ce observam ca spun sau fac ceilalti, imbogatindu-ne prin asta viata sau dimpotriva? Artificiul e sa fim capabili sa exprimam aceasta observatie fara sa introducem nici o judecata sau evaluare.

2.In continuare, identificam si exprimam sentimentele pe care actiunea descrisa ni le trezeste. Suntem jigniti, speriati, bucurosi, amuzati, iritati?

3.In a treia faza, identificam si invatam sa exprimam nevoile care se ascund in spatele sentimentelor comunicare anterior. Cand am ajuns la acest nivel, deja comunicarea nu mai poate da gres, dat fiind ca exista un numar finit de nevoi umane pe care le impartasim cu totii. Desi realitatile pe care le traim sunt foarte diferite, nevoile pe care le avem in viata sunt aceleasi.

4.A patra componenta este o cerere cumplit de specifica, timpul in care exprimam ceea ce dorim de la persoana cu care comunicam, acel lucru pe care ea il poate face sa ne imbogateasca viata sau sa ne faca viata mai frumoasa.

Astfel, o parte a CNV consta in exprimarea acestor patru informatii teribil de clar. Celalalt înfățișare al comunicarii consta in primirea acelorasi patru soiuri de informatie de la ceilalti. Daca ne mentinem atentia concentrata asupra zonelor mentionate si ii ajutam pe ceilalti sa faca la fel, cream un flux al comunicarii: ce observ, ce simt, de ce am nevoie, ce anume cer pentru a-mi imbogati viata; ce observi tu, ce simti, de ce ai nevoie, ce anume ceri pentru a-ti imbogati viata.

Trimis: 20/03/2007 14:11

la aceeasi adresa, www.topsanatate.ro se gaseste si urmatorul articol, pe aceeasi tema:

A fi parinte e in aceeasi masura o plăcere imensa, dar si o sarcina extrem de grea, intr-o lume care evolueaza intr-un ritm ametitor. E Comunicarea Nonviolenta cheia unei relatii de excepție intre parinte si copil? Monica Reu, redactor-sef la editura elena francisc publishing ne va vorbi importanta Comunicarii Nonviolente in relatia parinte/copil.
De felul in care comunici cu copilul tau si te comporti fata de el depinde atit viata lui ulterioara (ce fel de om va fi si cum se va raporta la cei din jur), cat si relatia pe care o veti avea pe termen lung. Modul de educare a copiilor practicat pe scara larga in societatea noastra e plin de concepte eronate si de capcane.

O data ce te postezi pe locul de parinte, consideri ca e de datoria ta sa-l obligi pe copil sa se comporte intr-un anumit fel. Insa, practica ne invata ca e un obiectiv imposibil: de cate ori obligi copilul sa se poarte intr-un anume fel, el are tendinta de a se opune, fiindca ii ameninti autonomia, dreptul de a alege ce vrea sa faca. Un alt concept eronat e pedeapsa. Vezi limitele oricarui tip de pedeapsa daca-ti pui o intrebare: care vreau sa fie motivele pentru care copilul face ce doresc eu?

Rasplata e la fel de nepotrivita ca si pedeapsa, caci in ambele cazuri iti folosesti forța asupra copilului, controlandu-i mediul. Nici permisivitatea absoluta nu e o solutie. Comunicarea Nonviolenta demonstreaza ca exista o alternativa viabila la cele de mai sus. Ea presupune constientizarea diferentei subtile dintre obiectivul de a-l determina pe copil sa reactioneze cum vrei tu si cel de a cladi o legatura de calitate, necesara pentru ca nevoile tuturor sa fie implinite. A incerca sa creezi un mediu in care cele două parti sa considere ca nevoile fiecaruia conteaza si ca sint interdependente, duce la rezolvarea rapida a conflictelor ce pareau irezolvabile.

Cum putem crea acest mediu?
Asta presupune o abatere de la judecarea copiilor in termenii corect-incorect sau bine-rau, catre un limbaj bazat pe nevoile noastre. Trebuie sa ii arati copilului ca ce face el nu e in armonie cu nevoile tale, dar intr-un fel care sa nu-i stimuleze vinovatia sau rusinea. Trecerea de la un limbaj evaluativ catre unul bazat pe nevoi nu e deloc simpla pentru noi, care am fost educati in spiritul aplicarii de judecati morale. Ea iti cere tăria de a fi alaturi de copil si de a-l asculta cind isi exprima nemultumirea. Copilul are nevoie de o conexiune empatica, o intelegere plina de respect care sa-l faca sa simta ca esti alaturi de el si ca auzi cu adevarat ce simte si ce-i trebuie.
Recomand tuturor parintilor lucrarile lui Marshall Rosenberg - "Comunicarea Nonviolenta, un limbaj al vietii" si "Adevarata educatie pentru o viata implinita" - din care vor deprinde un alt mod de a-si educa copiii, propus de un doctor in psihologie care e si el parinte si intelege pe perfect problemele parintilor. Comunicarea Nonviolenta e un proces dominant care inspira legaturi interumane si actiuni umplute de compasiune. Ea ofera instrumente practice ce pot fi aplicate cu succes garantat in familie. Ne invata limbajul onestitatii si al empatiei care sporeste bunavointa si ne ajuta sa evitam un mod de a vorbi care da nastere la resentimente si la scaderea respectului de sine.