Copii-cu-autism.MyForum.ro :: Despre rugaciune

Trimis: 17/01/2008 18:07

.
Povestit-a unul din parintii ca un calugar iubitor de osteneli lua aminte de sine, dar s-a intimplat ca s-a lenevit putin. �i pe cind se lenevea, prihanindu-se zicea: suflete, pana cand te leneve�ti da mintuirea ta �i nu te temi de judecata lui Dumnezeu? Vezi, nu cumva sa fii apucat in lenevirea aceasta �i sa te dai chinurilor celor ve�nice! Acestea zicind intru sine, se ridica la lucrul lui Dumnezeu. intr-una din zile insa, facandu-�i pravila, au venit dracii �i l-au tulburat. Iar el a zis catre ei: panacand ma necajiti? Nu va indestulati cu lenevirea vremii celei trecute? Zis-au lui dracii: cand erai in lenevire nici noi nu aveam grija de tine. Dupa ce te-ai sculat asupra noastra �i noi ne-am sculat asupra ta. Aceasta auzind fratele, se indemna pe sine la lucrul lui Dumnezeu �i sporea cu darul lui Hristos

Trimis: 17/01/2008 18:45

Un frate, avand necazuri mari, s-a dus la un batran �i i-a vestit ispitele pe care le patimea. �i i-a zis batranul: frate, sa nu te inspiminte pe tine ispitele cele ce ti se intampla! Caci cu cat vad vrajma�ii sufletul inaltandu-se �i unindu-se cu Dumnezeu, cu atat se scarbesc, topindu-se de zavistie. Dar cu neputinta este, cand se ispite�te omul, sa nu fie de fata Dumnezeu �i ingerii Lui �i sa-i dea mina de ajutor. Deci, nu inceta sa te indrepti catre El �i sa-L chemi cu smerenie spre ajutor, incat in vremea ispitei, pune in minte puterea Lui cea nebiruita �i neputinta noastra �i cruzimea vrajma�ului nostru �i vei dobandi degraba susținerea lui Dumnezeu.

Trimis: 18/01/2008 07:51

Tip de rugaciune la Sf. Siluan Athonitul

Intr-o zi, calugarii care conduceau alte ateliere l-au intrebat: „Parinte Siluan, cum se face ca lucratorii dv. lucreaza a�a de bine, macar ca nu-i supraveghezi, in timp ce ai no�tri, pe care nu-i pierdem din ochi, incearca tot timpul sa ne in�ele?".
Parintele Siluan a raspuns: „Nu �tiu. Tot ce pot sa va spun este cum fac eu. Dimineata, nu intru niciodata in atelier fara sa ma fi rugat pentru toti ace�ti bravi copii; merg la ei cu inima plina de mila �i de iubire �i cand patrund in atelier ii iubesc atat incat lacrimi de iubire imi inunda sufletul. Le distribui lucrul pentru timpul zilei �i, hotarat fiind sa ma rog pentru ei tot timpul cat va dura munca lor, ma intorc in chilie �i ma rog pentru fiecare in parte. Ma a�ez in fata lui Dumnezeu �i ii spun: „Doamne, adu-ti aminte de Nicolae. E tanar, abia are 20 de ani �i si-a lasat in sat sotia care este mai tanara ca el �i primul lor copil, itii poti inchipui ce mizerie i-a silit sa-i paraseasca pentru ca nu-i putea hrani din munca lui? in lipsa lui vegheaza asupra lor. Ocrote�te-i de cel rau. Lui da-i curajul sa-�i termine cu bine anul aici �i sa se intoarca in Rusia ca sa-�i regaseasca pe ai lui in bucurie, cu bani destui, dar �i cu curaj pentru a infrunta greutatile"...
Putem vedea din aceasta povestire, ce sfortare �i ce lupta pretinde rugaciunea contemplativa, mila, rugaciunea activa. Pãrintele Siluan nu se multumea sa spuna: „Doamne, adu-ti aminte de acesta, de celalalt �i inca de celalalt!"; el petrecea ore �i ore rugindu-se cu mila, rugindu-se cu iubire, o mila �i o iubire care formau un singur tot in inima lui.

Trimis: 18/01/2008 17:11

Cand �in rugaciune ne indreptam spre Maica Domnului, ar necesită sa fim con�tienti, mai des decat suntem, ca orice rugaciune catre Maica Domnului inseamna: „Maica ti-am omorat Fiul! Daca ma ierti, pot fi iertat. Daca te abatii de a-mi da iertare, nimic nu ma poate mantui de pedeapsa". �i e cu adevarat surprinzator ca Maica Domnului, in tot ceea ce ne reveleaza Evanghelia, ne-a facut sa intelegem, dandu-ne indrazneala sa-i adresam aceasta rugaciune, ca nu-i putem spune nimic altceva. Ea este pentru noi Maica Domnului. Ea este aceea care L-a adus pe Dumnezeu insu�i pe pamantul nostru, in acest sens staruim noi asupra expresiei „Maica Domnului". . Daca i-a fost posibil sa invinga pamintul �i iadul, Ea este pentru noi un bastion, aceea care poate mijloci �i ne poate mantui; �i noi subliniem faptul ca Ea este cu totul in acord cu vointa lui Dumnezeu, in completa armonie cu vojnta divina, adresandu-l aceasta invocare rezervata numai lui Dumnezeu si Ei: „Mantuie�te-ne"! Noi nu spunem: „Roaga-Te pentru noi!"ci ''mantuie�te-ne pe noi''.

Trimis: 18/01/2008 22:00

Par.Arsenie Boca-despre rugaciune :

"De numeroase ori, atunci cand nu mai simtim o placere in rugaciune, cand mintea noastra nu se poate concentra suficient, cand atentia ne lipseste, cand ne intristam, cand ne deprimam si intrerupem rugaciunea sub motivul ca nu suntem îndeajuns de apti pentru ea, amanand-o pentru alta data si asteptand sa ne vina dorinta de rugaciune, savarsim o mare greseala.

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Totusi, adevarata dragoste pentru Dumnezeu nu cauta aceste daruri, nu asteapta ca sa le aiba si apoi sa-L iubeasca pe Dumnezeu. Aceasta dragoste este adevarata renuntare de sine, ce se agata cu disperare si incredere oarba de Dumnezeu, chiar in ariditatea inimii, in neputinta concentrarii atentiei, in renuntarea la absolut orice suport moral, la orice bucurie si consolare personala. Adevarata dragoste nu asteapta clipe de extaz pentru a vorbi cu Dumnezeu.

Astfel chiar daca in timpul rugaciunii, distractiile involuntare turbura mintea / inima noastra, intentia de a-L adora si a-L iubi pe Dumnezeu, aceea conteaza. "

imi e de folos invataura Model de rugaciune la Sf. Siluan Athonitul cea scrisa mai sus...de multe ori nu citesc bine sau poate a doua oara sa observ ca inteleg mai bine...tot ce e aici scris ne invata in fiecare zi cate ceva....ptr ca cuvintele sunt asa de bine talcuite incat de fiecare data parca mai descoperi ceva...

Trimis: 20/01/2008 18:13

Sf. Serafim de Sarov

Bine inteles, orice fapta buna facuta pentru Hristos da harul Duhului Celui Sfant, dar cel mai mult il da rugaciunea, pentru ca ea ne este intotdeauna la indemina ca unealta pentru dobindirea harului Duhului. Poate ca ati vrea sa mergeti la biserica, dar fie ca nu este biserica in locul acela, fie ca slujba s-a terminat. Ati vrea sa dati milostenie unui sarac, dar fie ca nu-i nici un sarac prin preajma, fie ca nu aveti ce sa dati. Ati vrea sa va paziti fecioria, dar nu avetii vigoare sa va implinitii aceasta dorinta fie din pricina alcatuirii (constitutiei) voastre, fie din pricina curselor vrajma�ului, carora din omeneasca neputinta nu le puteti sta impotriva. Ati vrea sa faceti vreo alta fapta buna pentru Hristos, dar tot nu aveti tărie sau nu aflati prilej. Iar rugaciunea nu este atinsa de nimic din aceste piedici: oricine - bogat ori sarac, de vaza ori de rind, puternic ori slab, sanatos ori bolnav, drept ori pacatos - se poate ruga oricand".

Trimis: 01/02/2008 16:44

Parintele Porfirie

"Domnul Insusi ne va invata rugaciunea.

Omul cauta in cer bucuria si fericirea.Cauta vesnicia departe de toti si de toate,cauta sa gaseasca bucuria in Dumnezeu.Dumnezeu este taina.Este tacere,este nemarginire,este totul.Aplecarea catre cer o are intreaga lume;toti cauta ceva ceresc.Catre El se intorc toate fiintele,fie si inconstient.
Catre El sa va intoarceti mintea voastra la toata vremea.Iubiti rugaciunea,vorbirea cu Domnul.Iubirea este totul,dragostea de Domnul,de Mirele Hristos.Ca sa nu traiti in intuneric,intoarceti butonul rugaciunii,asa incat lumina dumnezeiasca sa vina in sufletul vostru.In adancul fiintei voastre vi Se va descoperi Hristos.Acolo,in adanc,este Imparatia lui Dumnezeu:Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru(Luca 17,21).
Rugaciunea se face numai prin Duhul Sfant.Aceasta invata sufletul cum sa se roage.Caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie,ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite(Rom.8,26).Noi nu trebuie sa facem vreo stradanie.Sa ne indreptam spre Dumnezeu cu cuvant de rob smerit,cu glas rugator.Atunci rugaciunea noastra este bineplacuta lui Dumnezeu.Sa stam cu evlavie inaintea Celui Rastignit si sa zicem:"Doamne Iisuse Hristoase,milueste-ma".Asta le cuprinde pe toate.Cand mintea omului se misca spre rugaciune,intr-o clipita vine dumnezeiescul har.Atunci omul se umple de har si le vede pe toate cu alti ochi.Totul este sa-L iubim pe Hristos,rugaciunea,invatatura."

Trimis: 10/03/2008 10:59

Din scrierile
Sfantului lerarh Teofan Zavoratul

,,E bine ca ati randuit sa se faca rugaciune pen�tru fiica dumneavoastra. Doua molifte pe saptamana si pomenire la proscomidie. S-ar parea ca este destul. Dar cine se roaga cu durere pentru bol�nava? Dumnezeu ia aminte la rugaciune atunci cand pentru bolnav se roaga cineva cu sufletul. Daca nimeni nu suspina din suflet, slujba va fi o poliloghie, iar rugaciune adevarata pentru bolnava nu va fi. La fel cu proscomidia, la fel si cu liturghia. Dumneavoastra mergeti la slujbele pe care le-ati comandat? Daca nu, credinta dumneavoastra este fara putere... Slujbele le-ati comandat - insa dand bani ca sa se roage altii, dumneavoastra v-ati lepadat de pe umeri indiferent ce grija... Nu este nimeni care sa se indurereze pentru bolnava. Celor care savarsesc slujba nici prin minte nu le trece sa se indure�reze cu sufletul inaintea Domnului pentru cei pe care li pomenesc la slujbe... Si de unde sa se indu�rereze ei pentru toti?
Altceva este cand sunteti de fata la slujba atunci cand este pomenita N... Atunci durerea dumnea�voastra este purtata de rugaciunea Bisericii si
inaltata mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu... Si face indurerata insasi rugaciunea Bisericii chiar daca cei care slujesc nu sunt indurerati. Vedeti deci unde sta puterea! Mergeti la slujbe dumnea�voastra insiva si indurerati-va cu sufletul pentru bolnava... Si treaba va iesi bine. In biserica, la liturghie, frangeti-va sufletul in vremea proscomidiei si mai ales cand dupa Pe Tine Te laudam se canta cantarea Nascatoarei de Dumnezeu ''Cuvi-ne-se cu adevarat''. Atunci sunt pomeniti din nou viii si mortii...
Pomenirea la liturghie este mai puternica decat numai cea de la proscomidie fiindca ea arata o mai puternica impreuna-patimire a dumneav�oastra cu bolnava si totodata credinta si nadejdea cat se poate de tare ca Domnul nu va va parasi cu susținerea Sau. Unde sa dati liturghii? Unde va trage sufletul, acolo sa dati...
Lucrul cel mai insemnat e insa durerea sufletului dumneavoastra pentru bolnava. Si ajutati mai mult saracilor. Nu numai celor care umbla pe strada, ci dati usurare unei familii apasate de saracie. Rugaciunea ei va va usura povara de pe inima...
Sa va binecuvanteze Dumnezeu pe voi, pe toti".

Trimis: 28/03/2008 09:57

Care este cea mai folositoare rugaciune pentru tineri?

,,Doamne, lisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul". Este cea mai folositoare pentru toti, dar pentru tineri in special este cea mai folositoare pentru ca e scurta, pentru ca poate fi spusa peste tot, pentru ca vine Mantuitorul in viata noastra in toate momentele. Pentru ca eu atunci cand sunt tanar, in 5 minute pot sa fiu sfant si in urmatoarele 5 minute... Sj atunci ce fac? Daca zic in fiecare minut ,,Doamne, lisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine pacatosul", sansa mea este mai mare. Dar, cel mai folositor fapt pentru tineri este sa se tina de mana Mantuitorului, sa-L tina pe Mantuitorul de mana. Cand zice ,,Doamne, lisuse Hristoase, miluieste-ma", sa nu repete ca o morisca,
ci sa-L tina de mana. Luati-va niste matanii de mana si ziceti pe ele: ,,Doamne, lisuse Hristoase, miluieste-ma...". Aceasta este cea mai folositoare rugaciune, dar atentie: ,,Nu toti cei care zic ,,Doamne, Doamne" ajung in Imparatia lui Dumnezeu". Mai trebuie facut ceva pentru aceasta: sa fim in El si El in noi prin Spovedanie si Impartasanie. Aici e viata noastra. Pe aici vine Domnul si bucuria Lui! Atunci ne este folositoare rugaciunea, cand se roaga Hristos in noi.
Asadar, folositoare pentru tineri sunt: ,,rugaciunea lui lisus" cu implinirea poruncilor. Exersati asa. Pentru tineri sportul este foarte folositor, de la sportul fizic pana la sportul de a implini poruncile. la sa vad eu - seara fac contabilitatea - cate porunci am implinit eu azi si cate am incalcat. Si o sa vedeti ca incet-incet, creste bilantul in bucată dreapta.

Trimis: 28/03/2008 10:18

De numeroase ori ne rugam si simtim ca rugaciunea nu mai este tot atat de profunda ca întâia data sau ca in alte dati. Cum trebuie procedam in acel clipă pentru a avea o rugaciune buna?

In general, ca sa avem o rugaciune buna trebuie sa ne incalzim inima. Ca mancarea sa fie buna, o incalzim. Mancarea rece nu prea e buna. Si rugaciunea este mancare. Sa mancam rugaciunea si sa o bem. E diferita. Cand ti-e foame, o mananci, cand ti-e sete, o bei. Si nevoia duhovniceasca este foame si sete. Sa vedeti ca se simte, se deosebeste. Si atunci incalzim inima. Cum? Citim ceva. Daca mintea nu se opreste deloc si zburda in toate felurile, citesc din Sfanta Scriptura sau citesc o carte duhovniceasca. Acolo sunt lucruri atat de frumoase, incat mintea mea se opreste si din cand in cand zic ,,Slava Tie, Doamne!". Si parca mi s-a incalzit inima si atunci pot sa-mi citesc si eu rugaciunile de seara cu gandul la Dumnezeu.
Dar sunt momente in care rugaciunea e ca o jertfa, si o dam asa. Aceea este jertfa bine placuta Lui Dumnezeu. Este o cresterc duhovniceasca, o parasire pedagogica. Bucuria pe care o simtim la rugaciune este pentru incepatori. Apoi vine parasirea. Pentru ca trebuie sa ne afirmam libertatea: ,,Da, Doamne, eu vreau sa stau cu Tine, eu vreau sa stau la picioarele Crucii Tale, nu pentru zaharel". Pentru ca o sa zicem ,,dar ce mi-ai adus", ca un copil. Asa suntem si noi la inceput: ,,Dar nu-mi dai bucurie, dar nu-mi dai simtire?". Si atunci eu Iti dau ce am ca Tu sa-mi dai ce nu am. Si am bagat de seama ca mie, fundamental, nu-mi lipseste bucuria aceasta simtita, ci-mi lipseste pacea aceasta adanca a sufletului. lar daca eu am facut o rugaciune, dar nu am simtit nimic, si m-am culcat si n-am visat urat si n-am avut cosmaruri si m-am trezit voios a doua zi dimineafa, inseamna ca am avut o rugaciune buna, chiar daca nu mi-au curs lacrimi. Ca sufletul mai plange si pe dedesubt, ca sa nu se mandreasca omul.
Ca sa ai o rugaciune buna, mai e de folos si sa o asculti, si tragi cu urechea la ea. Si ea ne conduce la locul de taina. Daca nu putem sa o ascultam pe dinauntru, sa zicem usor cu buzele. Ca de multe ori cand spunem cu buzele suntem mai atenti. Deci putem misca putin buzele cand spunem rugaciunea, dar sa o ascultam cu urechea. Intalnirea vine prin auz. Prima intalnire cu Dumnezeu vine prin auzire. Sa folosim auzul la rugaciune.
Sufletul are simtirile lui, asa cum trupul are simtirile lui. Care credeti ca este simtul trupesc care corespunde rugaciunii? Mirosul. Foarte ciudat mi s-a parut cand am aflat. Dar veti vedea, pe masura ce ne rugam ca este deosebit de stransa legatura intre miros (simt al trupului) si rugaciune. Toate aceste taine le aflam (teoretic) din cartile Parintilor, dar (practic) din rugaciune. Numai rugaciunea ne invata. Ati observat ca citim o carte si nu intelegem ninuc. Cartea e frumoasa, dar n-am inteles mai nimic, nu tin minte nimic. Daca ma pui sa o folosesc nu stiu nimic. Dupa un an, timp in care m-am dus la biserica, m-am rugat cum am putut, cand o citesc, tresar si zic: ,,Oare cum am citit eu si nu am vazut asta. Vai ce elegant si adevarat este!". Dupa un alt an e si mai frumos. Dupa un alt an zic ,,Extraordinar! Cum a putut sa vorbeasca despre mine!?". De ce? Pentru ca intre timp, eu avand experienta duhovniceasca, observ ca parintele duhovnicesc a descris exact experienta mea. Dar la inceput, neavand experienta duhovniceasca, nu vom recunoaste mai nimic. Sfanta Scriptura, o citim? Da, dar nu ne-a spus mai nimic. Mai citeste-o, si mai citeste-o, si mai citeste-o, si incet-incet vei vedea ca ea iti vorbeste. Pentru ca avem urechi de auzit. Urechea se exerseaza si la muzica, si la rugaciune, dar si viata duhovniceasca este un exercitiu, este truda, este nevointa.