Copii-cu-autism.MyForum.ro :: Durerea fizica

Trimis: 12/05/2008 12:46

Sunt sigura ca puiutii nostrii au un alt prag al durerii . Adica nu simt la fel ca si noi , la fel de intens . Andreea , zilele trecute , cand si-a luxat genunchiul ,n-a plans deloc , s-a vaitat ,,OFF,OFF,, dar n-a plans , deloc . A fost speriata la spital de agitatia din jur , dar nu ewxagerat . Sunt convinsa ca un alt copil , un copil fara probleme , ar fi plans , s-ar fi vaitat ...Ea nu , a fost cuminte , dupa ce i-a pus ghipsul , n-a protestat , a invatat sa umble cu ghipsul , poate chiar sa urce si sa coboare scarile , medicul nu ne-a interzis miscarea.Ei suporta extrem de bine durerea , cred ca mai speriati suntem noi , parintii ....

Trimis: 12/05/2008 12:47

La copiii vostrii cum e?

Trimis: 12/05/2008 18:10

crina plange din absolut orice cu lacrimi...dar mai ales la o rana....
eu zic gabi ca e bine ca se adapteaza andreea usor si ca nu sufera prea mult...ca nu sunt tipete...
nu iti mai face griji din cauza asta gabi...eu zic ca aici este bine totusi comportamentul ei...important e ca zice OFF ...deci simte durerea.

Trimis: 12/05/2008 19:02

Si al meu a fost si este un copil care nu se vaita prea mult la durere .De cind era mic am facut comparatia asta cu fiica-mea care urla de ne stia tot cartierul pt o zgirietura .Cred ca e vorba de acel prag de toleranta ,si e pina la urma tot senzorial .Am facut mereu asocierea cu faptul ca rezista in apa rece ca gheata ore intregi fara sa tremure sau sa se invineteasca ca altii in schimb nu suporta apa calda .Mai e si profilul psihologic dar numai uneori .Cind se loveste si e din cauza lui se vaita mai putin ca sa nu il certam ,dar asta e rar .

Multa sanatate Andreei si sa va faceti bine curind.Si eu am tremurat mereu de frica accidentelor mai ales cind era mic si excepțional de hiper dar deocamdata ne-a ferit D-zeu.

Trimis: 12/05/2008 19:52

Si eu zic ca e o chestie senzoriala , mai exact proprioceptiva . Nu o deranjeaza apa rece ,la fel ca pe Dan al tau , Armina. La fel am facut comparatia cu baiatul meu cel mare , care atunci cand era cam de varsta ei , facea mereu intinderi sau febra musculara din cauza sportului si se plangea...ca-l doare ca nu mai poate...in fine ...poate ca e mai bine asa pentru Andreea .

Trimis: 12/05/2008 22:10

La lovituri si cazaturi reactioneaza ca orice copil, insa la taiat unghii si curatat urechile exagereaza prea tare, pur si simplu inchide ochii cand ma apropi cu forfecuta de unghie, dupa ce o tai tipa si sare in sus spunand ca l-a durut f. tare. Nu stiu ce sa mai cred poate el chiar sa simta o durere?
Oricum taiatul unghilor a transformat obositor pentru mine si nu stiu pana cand...

Trimis: 13/05/2008 08:50

Razvan plange (mai tare sau mai putin) la orice lovitura si vine sa imi arate si ii place grozav sa fie consolat. Cand era mai mic, plangea pana varsa. E adevarat ca s-a lovit de numeroase ori, asa de neatent si hiperkinetic cum era. L-am vazut cu gura plina de sange de vreo 5 ori, nu mai spun de lovituri la cap, degete prinse la usa etc. Daca se loveste, trebuie sa il mangai, sa-l pup, sotul meu mereu zice ca il alint prea mult, dar il simt ca vrea sa fie consolat. De aici a pornit si alta problema. De cate ori cadea, noi radeam, ca vroiam sa ii distragem atentia, spuneam ca "nu-i nimic, a facut baiatul buf, hahaha" asa incat el, de cate ori vede alt copil ca plange sau cade, rade dwe se prapadeste. Probabil din cauza asta sau nu are capacitate de empatie... nu pot sti. Cu unghiile, si la noi e cosmar. Pana pe la 3 ani i le taiam prin somn, si la maini si la picioare. Apoi, de cand a inceput sa taie si el cu foarfeca, s-a "imprietenit" si cu forfecuta si sta linistit sa ii tai unghiile la maini, mai ales ca a invatat cum se numeste fiecare deget si mi-l da la cerere. La picioare, nicio sansa. Este perfect ingrozit, iar prin somn nu pot decat sambata si duminica, atunci cand sunt acasa la somnul de pranz. Este deosebit de greu, ca simte indiferent ce atingere la picioare. Weekendul asta s-a trezit doar cat i-am scos sosetele si nu a mai vrut sa adoarma. Am incercat treaz, initial cu vorba buna, apoi am vrut fortat, sa vada ca nu e nimic rau, dar a inceput sa se inece de plans, mai ceva ca la injectii, se zbatea si imi era frica sa nu-l intep si am renuntat. Poate weekendul viitor... Si cu tunsul am avut probleme. La fel, il tundeam prin somn. Una din cauze a fost, si la unghii si la par ca nu statea nicio secunda linistit treaz, pe langa faptul ca ii era frica (sau nu stiu ce altceva). Acum sta la tuns si chiar ii place. Cu unghiile la picioare nu stiu ce sa ma fac. A, si cu urechile nu e prea simplu, dar, placandu-i teribil de mult la baie, accepta si asta.