|
Armina
Nu conteaza stelutele,conteaza cine sunt
| Data inscrierii: 17/Feb/2007 |
| Mesaje: 110 |
|
|
|
Iuliana,uite care e parearea mea de parinte de copil cu tulburari de invatare.Daca un copil nu vorbeste ,adica nu cere ,nu-si exprima nevoile,sentimentele,nu pune intrebari,este inutil sa il expui la litere ,cifre etc adica tot ce inseamna achizitii din pct de vedere academic.Nu ii vor folosi la nimic .Insa cind un copil are un minimum de limbaj functional adica inteaba, cere,stie cit de cit niste lucruri pt virsta lui,chiar daca limbajul oral nu esta perfect adica pronuntie,folosirea timpurilor,capacitatea de a povesti,nu este devreme pentru a-l expune la litere ,cifre .Asta nu inseamna a-l invata sa scrie si sa citeasca,nici nu cred ca si-ar propune cineva asa ceva,ci pur si simplu a-l expune prin aceasta intelegind a le vedea si auzi cit mai des ,a-l invata concepte matematice simple ca de ex cite trepte am urcat ,cite mai avem .Si mie mi s-a parut ciudat ca la 4 ani fiul meu sa invete cifre si litere,la gradinita,eu imi amintesc ca le-am invatat pe la 8 ani,dar acum mi se pare ca face sens
ceea ce fac oamenii astia.Se spune ca dintre copiii diagnosticati cu dificultati de invatare la virsta prescolara 90% reusesc ca in clasa a 5 a sa scrie si sa citeasca la fel ca si ceilalti tocmai pentru ca dificultatile lor au fost identificate devreme,ori interventia precoce este cheia succesului pentru orice disabilitate.Intrucit dificultatile de invatare sunt o conditie coexistenta si pentru afectiuni ca ADHD si autism ,eu zic ca nu e rau sa incorporezi in viata de zi cu zi ,repet in functie de copil,litere si cifre.
Am gasit citeva sfaturi practice aici,promit sa traduc ,ca si articolul despre dyspraxie.
http://www.ldaamerica.us/aboutld/parents/help/helping.asp
|
