Copii-cu-autism.MyForum.ro :: scoala normala/scoala speciala

Trimis: 14/01/2009 20:00

ce parere aveti despre scolile speciale, programul de acolo, oamenii care lucreaza acolo, ce experiente placute/neplacute ati avut cu acest mediu?
Cum vedeti integrat copilul cu diverse deficiente in scoala de masa? Cunoasteti atributiile profesorului itinerant sau de sprijin?
Astept cat mai numeroase pareri pro si contra. Eu ma situez undeva la mijloc pentru ca fiind destul de aproape de sistem ca sa nu zic in sistem (cel special) cunosc o parte din neajunsuri dar mi-ar placea sa aud si punctul dvs de vedere gathering

Trimis: 15/01/2009 12:41

Am avut experiente neplacute in întâiul an cand ne-am mutat acolo , Andreea era clasa a4a. nu stiu daca mai tii minte , dar ea fusese opt ani intr-o institutie privata ,, Casa minunata,, unde au program de gradinita si scoala speciala clasele 1-4 . Andreea e nascuta in 1995 si stii de pe acum ca posibilitatile erau limitate in 98 cand i-a venit timpul de gradinita , adica n-a fost primita nicaieri , asa era pe atunci , copiii cu dizabilitati puteau fii respinsi sau daca erau acceptati erau ignorati . Andreea nu mergea , nu vorbea , am incercat intr-o cresa dar mi-au zis ca nu au posibilitatea sa aiba grija de ea , o vor lasa intr-un tarc toata ziua ceea ce nu mi-a convenit . Am incercat atunci aceasta institutie care are infiintata de 2-3 ani si care avea 32 de copii cu dizabilitati diferite , cu varste mai mari , ei de fapt ,,au cules,, din oras copilasi de 7-8 ani care stateau acasa din ignoranta statului care pe atunci nu se gandea la ei . Aici mi s-a spus prima data ca ee prea mica dar totusi incearca s-o ia . A fost norocul meu . Lucrau dupa programul TEACH , foloseau pictogramele in comunicare , binenteles ca nu stiam ce inseamna la vremea aia . pe langa astea aveau si kineto ceea ce era binefăcător . Asa ca Andreea a frecventat gradinita acolo , avand un spatiu bine amenajat un program bine structurat , individual , a durat vreo doi ani pana sa invete comunicarea cu pictograme dupa care a inceput sa verbalizeze . In tot momentul asta programul de recuperare fizica era puternic la un sanatoriu din Bai si la gradinita , fapt ce a dus la recuperarea totala a partii fizice . Ramasese deficienta psihica . Dupa cum spuneam , fetele de acolo facusera training in Suedia timp de 3 luni fiecare in gradinite unice , asa ca stiau foarte bine ce fac . Dupa ce a aparut internetul am invatat si eu ca ceea ce facea acolo , fata mea , era cea mai buna solutie pentru ea . Dar ....in clasa a3a taxele la aceasta scoala au crescut foarte mult , fiindcă primaria nu contribuia cu sume , asa ca in clasa a4 a am decis s-o mut la o scoala speciala din Oradea , singura care se lauda ca va primi copii autisti . Venise deja anul 2005 cand legea obliga scolile sa primeasca doar copii cu deficiente si nu copii ,,sociali,, . Asa ca intra 4 a ne-am mutat . Am facut mai numeroase vizite in scoala inainte sa ma asigur ca fetei ii vafi bine , aveau clase de 5-6 copii , dar nu foloseau nici o terapie complementara in comunicare , nu stiau nimic , am avut surpriza ca invatatoarea la care am nimerit sa nu aiba habar ce inseamna autismul . Pasul trebuia facut , caci nu puteam sa mai raman la Casa minunata , asa ca ne-am mutat intr-un loc unde nu exista material didactic , unde copiii nu aveau program individual , unde se lucra aiurea . Aveam o psihopedagoaga draguta la clasa , care se ocupa de andreea , dar la vremea aceea nici ea nu avea nici un fel de pregatire in domeniul autismului . De atunci lucrurile au evoluat spre bine , in mare parte . Psihopedagogii au facut cursurile ABA , PECS , cele tinute de Iulia Pantazi si Monica Cazacu , care au fost folositoare pentru cele ce vor sa si aplice asa ceva in scoala . Andreea e acum cls a5a , are o psihopedagoaga la clasa care a facut cursurile , s-a specializat cat a putut , acum suntem gata cu pictogramele , deci vom avea orar cu pictograme in clasa , materialul didactic corespunde necesitatilor copiilor din clasa dar asta e datorita Doamnei , ea s-a straduit sa doteze clasa la inceputul fiecarui an , din sponzorizari . Am gasit o metoda de a contribui si noi parintii la cumparare de material didactic , astfel incat , lucrarile copiilor , gen tablou, ornamente de pom , le-am cumparat si banii au ramas la clasa . Scoala le da doar cateva caiete si creioane , acuarele total insuficient pentru ei . Intre timp am achizitionat si doua calcculatoare tot din sponzorizarile obtinute de Doamna . Clasa este amenajata conform cerintelor , adica loc de recreere , care este separat de locul de studiu , cuprinde o saltea si doua fotolii ,iar mesele sunt unite pentru lucrul comun , doua mese sunt separate pentru lucrul individual . In cl;asa sunt 5 copilasi plus o fetita din casutele de plasament , care pleaca la ora 11 . Dintre acestia doi , Andreea si Sergiu sunt autisti , ceilalti doi avnd deficiente medii .Eu o scot pe Andreea la ora 13 de la scoala intrucat dupamiaza , din pacate , avem o suplinitoare -incepatoare , care e nepriceputa in lucrul cu copiii , asa ca sta doar cu psihopedagoaga de dimineata . Colaborarea e stransa intre noi , ajutam cat putem , scoala intre timp s-a mai adaptat , avand clase mici cu copii autisti , psihopedagoagele toate fiind de-acum mai in tema cu ceea ce inseamna autismul . Ca asociatie de parinti am organizat si noi in octombrie o conferinta internationale cu larga participare din randul cadrelor , care a fost urmata de o vizita la Bekescsaba , in Ungaria unde exista o scoala speciala , practic de acolo s-au inspirat in amenajarea claselor . Copii cu complicații sociale sunt extrem putini in scoala noastra , ei sunt mai ales in clasele terminale . Deci suntem pe drumul bun insa departe inca de ceea ce ar necesită sa fie de fapt . Personal acum sunt multumita , Andreea se simte bine , invata lucruri noi , ii plac copiii , ii lipsesc chiar . Cam atat flowers

Trimis: 15/01/2009 22:04

vorbesc din partea interioară si pot sa marturisesc faptul ca imi e teribil de greu, am la clasa doar 4 copii, toti severi , doi autisti, unul din ei cu mari tulburari de comportament la care se adauga heteroagresivitatea, ceilalti debilitate. Ideea este ca eu ma simt destul de limitata de cerintele programelor si de stilul traditional pe care il simt ca ar persista la noi. In plus parintii inteleg sa isi ajute pcopii prin a le adanci si mai mult dependentele, astfel incat ii ajuta si acolo unde le explic si le arat pe proprii copii ca pot si singuri.
Cu toate ca am 4 ani de cand lucrez la dimiciliu terapia ABA aplicata individual la nivelul clasei marturisesc sincer ca as vrea sa vad demonstratii din partea unor persoane cu mai multa experienta pentru ca nu sunt prea multumita de felul in care decurg activitatille. Dotari materiale exista din plin, primim tot ce ne trebuie din componentă scolii si ma refer ca avem numeroase jocuri si materii diferite auxiliare nu caiete si creioane, avem calculator, dar asta prin bunavointa doamnei diriginte de la clasa, cel de la scoala exista dar e vechi si defect.
Eu spun ca simt lipsa unui asistent care sa ma ajute in ceea ca mi-ar placea sa fac dar ma simt limitata, dar poate daca as vedea la altcineva cum se lucreaza in astfel de colective mi-ar fi mai usor...
astept in continuare povestiri

Trimis: 16/01/2009 11:27

Sa te mai intreb ceva... de fapt esti singura cu ei cele 4 ore? Nu au o invatatoare ? Ca la noi la clasele mici cam asa functioneaza , inavatoare psihopedagogul , care sta si la clasa si ii ia pe rand la ea in cabinet cate o ora . In clasa mai e si infirmiera care ajuta cu toaleta , infirmiera a fost angajata la presiunile noastre , ale parintilor pentru că nu putea persoana de la clasa sa se ocupe si de dusul la toaleta sau schimbarea scutecelor . Dupa cum zici e dificil cu ai tai fiind toti severi . Eu am nimerit intr-o clasa in care cel putin doi copii scriu , fac lectii in prima parte a zilei , Andreea are program individual , practic tre sa-i fiu recunoscatoare doamnei ( n-am sa-i pot multumi niciodata pentru stradanie) se ocupa extraordinar de mult de ea . Necazul e ca de la clasa a5a psihopedagogul e chiar dirigintele clasei , asa ca cea de-a doua persoana nu exista , la fel ca la clasele mici . Ar fi extrem necesara ! Orele de desen de pilda le tin in clasa , vine doamna de desen in clasa lor si impreuna cu diriginta se descurca , la fel si la muzica , unde asculta muzica si bat ritmul , Andreei ii place nespus de mult , am asistat la vreo doua ore , pentru ca am observat ca bate deosebit de mult din palme in timp ce asculta indiferent ce fel de muzica , din ,,cauza,, orelor de muzica . Programa scolara , dupa cate am inteles , e doar pe hartie , adica cerintele , sunt cramponate oarecum si ele deoarece e foarte mult de scris in plus . Ai noroc in ceea ce priveste materialul didactic , la noi directoarea e un pic mai reticenta in sensul asta , ea inca e de parere ca orice copil , chiar autist , poate ,,supravietui,, 4 ore cu un caiet si niste creioane colorate . O sa-ti dau un exemplu de ce a facut Andreea anul trecut , in ultimul semestru , diriginta a dat un examen de grad si a avut la un ocazie dat inspectie , deci s-a pregatit o lunga perioada . A invatat fructele si legumele . Toate . A avut planse plastifiate , cu imagini mici plastifiate care trebuiau potrivite si numite . A facut din hartie glasata fructe , legume , din ghemotoace de hartie de fapt , astfel ca la ora asta a fost subiectul pentru ea . Stiu ca e foarte greu sa lucrezi cu mai multi copii .....stiu ca te limiteaza cerintele programei si tot felul dar treaim in Romania ...la naiba . nu pot tine fata acasa , cred ca la noi in tara se va schimba ceva in invatamantul special peste cativa ani . E necesitate de tineri căci am observat ca generatia veche are idei preconcepute adica nu are rost sa facem nimic cu ei oricum nu sunt in stare de nimic , am auzit de cumplit de numeroase ori expresia asta si din pacate sunt inca multi care gandesc asa . Refuza chiar sa lucreze cu pictograme la copii non verbali fiindcă considera ca nu-i ajuta deloc . Deci lipsa de informatie , desi s-au facut zeci de cursuri in ultimul an la scoala , si ideile invechite inca persista ...

Trimis: 10/03/2010 19:38

Am avut si noi serbarea de 8 martie. Foarte elegant si intim , adica fiecare clasa a facut serbarea ei . Copiii din clasa noastra au facut un fel de teatru de papusi , cu poveste , a fost minunat . I-a pus pe toti 5 in spatele unui cearcaf mare , pe o saltea . Soarele batea din spatele lor asa ca noi vedeam doar niste umbre pe cearceaf . Fiecare copil a tinut in mana un carton cu o anumita forma si a avut de zis un text scurt , totul era de fapt o poveste . Cartoanele reprezentau , o casa , un om , soarele si ei tineau cartoanele lipite de cearceaf astfel incat noi parintii vedeam doar forma cartonului si ii auzeam pe ei zicandu-si fiecare povestioara . totul a tinut 5 minute si cand au dat jos cearceaful i-am aplaudat si ei au fost fericiti . Apoi s-au asezat pe scaune si fiecare a avut de zis cateva versuri si au cantat doua cantecele la sfarsit . Totul a durat 20 de minute si a fost minunat . Apoi am avut o surpriza nespus de placuta caci am putut viziona secvente inregistrate din timpul activitatilor de la scoala , toate astea proiectate pe un perete . Si a urmat sa primim cadourile care au constat in 2 lucruri , un tablou de rigips pictat de copii , fiecare a avut alt tip pe el ( l-am si pus pe perete in bucatarie) si o rama pentru fotografie , fiecare copil a avut rama facut altfel . totul a fost linistit si copiii s-au simtit foarte bine .

Trimis: 11/03/2010 09:13

Bine ca mai exista si minti luminate... Chiar ca a fost o idee super! Si cand te gandesti ca e suficienta doar putina imaginatie...