Copii-cu-autism.MyForum.ro :: SFATURI INTRE NOI..PARINTII SPECIALI

Trimis: 11/03/2007 19:53

Dannay,si fiul meu a fost diagnosticat cu note autiste cind avea 2,5 ani si eram in Ro. Nu este si nici nu a fost vreodata autist ci doar s-a facut si se face confuzie mereu in Ro. intre ceea ce inseamna simptome ale disfunctiei senzoriale si simptome tipice autismului.Copii cu autism au majoritatea, daca nu chiar toti, nereguli senzoriale,insa nu toti copii care au probleme senzoriale sunt si autisti.Exista o multime de combinatii ale tulburarilor de comportament la copii care pot da aceste "note autiste".Nu mi-am dat cu parerea in privinta diagnosticului pt ca s-ar putea ca sa iti fie buna ABA ca terapie si n-as vrea nicicum sa te derutez ,vroiam doar sa iti dau si o alta pista,poate iti va fi utila,mai ales ca nu cred ca te va indruma nici un medic din Ro.pe aceasta cale .

Trimis: 12/03/2007 17:56

Inteleg ce spui dar cine sa ma ajute sa fac aceasta diferenta daca eu atunci cand merg la doctora de psihiatrie infantila cu Roxy(sunt obligata sa merg la ea pentru recuperare chipurile) prima ei pornire este aceea de a o seda fiindca ei i se pare ca este agitata)Roxana este intr-adevar usor agitata de cate ori intra intr-un spital sau in orice loc nou pentru ea dar nu la modul ca nu poate fi controlata si necesita sedare.Eu sunt suficient de scarbita cel putin de medicii la care am fost pana acum cu Roxy fiindca niciunul nu mi-a dat niciun fel de informatii despre boala ei, sa ma indrume cum sa lucrez cu ea, sau sa-mi recomande vreo terapie.Eu am internet de anul trecut si am ramas efectiv socata cand am vazut ca exista atatea lucruri care se pot face pentru acesti copii iar eu nu am stiut acest lucru.Ma apasa un sentiment de vinovatie ingrozitor.Culeg acum informatii din stanga si din dreapta, dar sunt teribil de numeroase si daca nu s-a confecționat pana acum nimic cu ea imagineaza-ti cat de greu imi este si mie sa incep de undeva fiindca sunt coplesita de volumul informatiilor respective.Ea are aproape 8 ani, a fost obisnuita cu aceasta rutina zilnica, in care eu ma preocup de ea mai ceva decat de copilul meu, o cocolosesc efectiv si stiu ca uneori gresesc fiindca am impresia ca e atat de fragila si nu poate face nimic.Mai nou am inceput sa-i cer sa faca lucruri pe care pana acum le faceam eu pentru ea (descaltat, imbracat pantaloni sau chilotei, sosete, sa mearga singura in baie sa-si ia olita, sa se spele singura pe manute etc) si nu-mi vine sa cred ca ea le face daca insist usor.E adevarat ca am subestimat multe lucruri la ea dar asta fiindca am protejat-o excesiv si am facut-o din dragoste.De cand citesc materialele de pe forumuri inteleg unde am gresit si ca trebuie sa-i dau si ei probabilitatea sa devina usor independenta chiar daca aceste progrese se fac in timp.Invat si eu odata cu ea .Asa ca ai mare dreptate in ceea ce spui dar nu pot sa fac altceva decat sa razbesc singura

Trimis: 12/03/2007 18:51

Dannay,mintea omeneasca este plastica si exista sperante la absolut orice virsta,cel putin eu asa cred.Sentimente de vinovatie ca nu am stiut, ca nu am facut ,ca doctorii mai mult ne-au incurcat decit ajutat am avut si eu ca si majoritatea parintilor dar asta nu ne ajuta,e important ce faci de acum incolo,ia-o incet ,citeste ,incearca sa ii dai mai multa independenta,si noi stam prost la capitolul asta imbracat ,dezbracat etc dar incercam zilnic sa avansam cite un pic.Incearca sa o inveti sa comunice cu ajutorul pictogramelor.Listeza o pictograma cu un pahar cu apa si de cite ori ii dai apa fa-o sa arate poza daca nu poate directioneaz-o tu.Fa asta timp de o saptamina si daca iti reuseste sa vezi ca prinzi curaj.E important sa iti fixezi obiective concrete si realiste la inceput adica de a o invata sa isi exprime nevoile, chiar daca nu o va face verbal, si de a avea un minimum de independenta ,sa se imbrace ,dezbrace ,toaleta etc.Eu sunt convinsa ca o sa reusesti.Si fiindcă timpul e pretios pt tine ,si e greu sa si citesti si sa si aplici ,intreaba in fiecare zi mamicile de pe forum cite o intrebare concreta ,de ex cum i-ati invatat sa manince etc.Nu stii niciodata cine iti da i idee care se potriveste.Mie mi-a fost atit de util sa intreb.

Trimis: 15/03/2007 13:55

Ce am invatat noi:

Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este trebuință
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OSERVATI, ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.

De exemplu:

- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru probabilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfirsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.

SFATURI INTRE NOI..PARINTII SPECIALI

Si tot asa il antrenam pe Andrei sa ne "ajute" safacem cat mai numeroase lucruri...iar el este f fericit...se simte UTIL si BAGAT IN SEAMA...SE SIMTE IUBIT

Trimis: 16/03/2007 13:33

Da, aveti dreptate si ma bucur mult ca aici gasesc intelegere si primesc sfaturi .De fapt de asta avem nevoie sa ne incurajam reciproc fiindca este spre binele copiilor nostri
Armina, cum se comporta fiul tau, spune-mi te rog cateva dintre manifestarile lui si cum reusesti sa te intelegi cu el?
Incerc sa pun in apicare lucrurile despre care vorbeste simina2.Ii surprind cateodata privirea Roxanei desi ma priveste rar in ochi dar cand o face este atat de expresiva de parca nici n-ar mai fi necesitate de cuvinte.Uneori ma studiaza fara ca eu s-o vad iar cand vede ca ma uit spre ea intoarce rapid privirea si rade.Uneori pare a fi acolo cu mine dar alteori nu reusesc deloc s-o scot din omenirea ei.
Copii vostri au obiceiul de a se juca in mod obsesiv cu ceva anume , ceva care sa-i preocupe toata ziua si sa devina agitati daca nu au acel lucru?.Mie , din punctul acesta de vedere mi-e nespus de greu cu Roxana.Daca are o sarma (si nu orice fel, ci una nici rigida nici prea moale)pe care sa o rasuceasca ea intr-un anumit fel si de care , eventual sa agate diferite obiecte, este foarte linistita, si isi face de lucru toata ziua cu ea.Dimineata cand se scoala, e primul lucru pe care il cauta.Daca nu o gaseste, nu ma pot intelege cu ea si se agita, cauta, plange si e nemultumita.Mi-ar placea sa aiba si alte preocupari, s-o intereseze anumite jocuri pentru copii, colorat sau construit, ceva care sa-i distraga atentia de la aceste lucruri.

Trimis: 16/03/2007 18:28

Da crinuta mea are obiceiul ,adica avea( acum mai rar )de a sta cu o papusa albastra in mana in orisice moment ,nici de mancat nu vroia sa foloseasca mana, caci ea statea cu ea in mana nu o lasa deloc deoparte...pana intr-o zi cand ma-m suparat,enorm de tare si i-am rupt papusa in fata ei...a pus mainiile la ureche apoi a plans putin si a dus-o singura la cos...
a doua zi ma-m simtit vinovata si i-am cumparat alta papusa la fel albastra...dar incepuse acelasi lucru...si iar ma-m enervat si i-am rupt-o...dupa ceva timp...tot in fata ei...
acum are o papusa verde dar nu mai sta cu ea in mana tot timpul ,in mod obsesiv...iar cand stam la masa o pune langa farfurie..in pozitia de sezut....cand doreste sa o ia sa se joace cu ea in timpul mesei ii spun asa:"o rup"..si ea o pune la loc in pozitia de sezut...a inteles ca eu vorbesc serios...am scris toate astea la jurnalul copilului meu...poate te uiti sa vezi ca nu de mult sa intamplat lucrul acesta...
acum eu ce sa zic...poate exemplul meu nu e chiar atat de indicat...dar fiecare mamica isi cunoaste copilul cel mai bine,e sa asculti pareri mai multe si sa incerci sa ei o inititiva ca..caci ei nu se vor opri pana nu i se organizeaza un anumit program de lucru..sper sa mai primesti sfaturi de la mamici,sant si eu curioasa.
flowers

Trimis: 17/03/2007 11:07

a fost o solutie extrema care din fericire a dat rezultate, singurul incovenient este ca s-a folosit un act agresiv-chiar si impotriva unui fapt neinsufletit. Noi avem aceeasi problema, in sensul ca de data aceasta copilul este cel care distruge jucariile si noi le dam la cos-rar face el "pasiuni" pt ceva- telef mobile ale parinitilor-destul de scumpe cat pt a folosi o astfel de solutie, cu toate ca si acollo are la activ vreo 2 aruncate in toaleta si tras apa-prin tineretile lui-acum nu mai face asta... :thumbsup:

oricum, eu sunt de parere ca rezultatul conteaza asa ca daca metoda a dat rezultate :clap2:

..si asteptam si alte exemple in care aveti succese indiferent de cale

Trimis: 21/03/2007 19:56

Dannay ,
Si eu am avut multa vreme ideea gresita ca normalitatea la un copil inseamna a desena,decupa,asculta povesti etc,desi crescusem un copil inainte despre care nu imi amintesc sa fi facut deosebit de mult din astea.
Fiul meu facea si face multe lucruri neobisnuite.De ex pe la 2 ani cind noi am observat ca ceva nu e in regula nu facea altceva decit sa impinga canapeaua si fotoliile .Dupa o perioada in care am tot incercat sa il dezobisnuiesc am renuntat si am zis hai sa vad cum putem utiliza asta in mod util.Am pus pe capapea si pe fotolii niste obiecte de ex baloane de dif culori si obiectul care cadea il luam in mina ,ii spuneam denumirea ,culoarea si le puneam in doua cutii diferite,al meu ,al tau ,il invatam cine are mai numeroase ,culori ,insusiri etc.Am constatat ca aveam mai mult succes facind alaturi de el lucrurile pe care ii placea lui sa le faca ,indiferent cit erau de neobisnuite.
Ce mai facea?Arunca cu obiecte .Am luat doua castroane de culori diverse in care aruncam impreuna ,in unul legume in altul fructe.Asa am invatat categoriile.
Se ascundea sub masa.Am pus o patura peste ,am luat o lanterna si l-am invatat despre lumina si intuneric,apoi despre seară si zi.Sunt mii de astfel de situatii neobisnuite pe care le-am întrebuințat sa invatam ceva si desi de multe ori ma intrebam daca a inteles sau a invatat ceva peste citeva zile imi facea o surpriza si-mi demonstra ca intr-adevar a invatat.
Cind am inceput terapia ocupationala am avut surpriza sa constat ca instinctul meu de mama nu daduse gres,facusem lucrurile cum trebuie.
Terapista mi-a explicat ca impinsul canapelelor ,aruncatul cu obiecte ,cataratul peste tot nu erau alceva decit manifestari ale disfunctiei senzoriale ,era o" foame "de senzatii proprioceptive pe care impingind ,aruncind,catarindu-se si le procura si il ajutau sa isi regleze sistemul nervos.Stiu ca suna un pic neobisnuit pt ca si mie mi-a trebuit timp sa le inteleg dar sa stii ca sunt probleme naturale cu care copii nostri se confrunta si a le intelege e f. important.As transpune teoria asta a disfunctiei senzoriale astfel: eu sunt dependenta de cafea pentru ca am tensiune foarte mica ,sub limitele normale.Doza zilnica de cafea ma ajuta sa functionez.Cam asa sunt pentru copii nostri aceste senzatii.Daca schimb tipul de cafea pe care o beau in mod obisnuit nu imi place la inceput si citeva zile sunt prost dispusa pina ma obisnuiesc .Cam asa e si la ei ,daca aruncatul inutil cu obiecte ,insiratul obiectelor pe o sirma,impinsul sau lovitul de peretii pot fi transformate in activitati cu
sens cu susținerea carora sa ii inveti ceva si care sa ii si ajute sa isi regleze sistemul nervos,in timp renunta la ele si sunt dispusi sa faca lucruri noi .
Nu stiu ce as face in locul tau cu sirma aia dar in nici un caz nu i-as arunca-o,as face impreuna cu ea coliere,medalioane ,coronite, ceva rudimentar nu conteaza cum arata,i-as mai lua inca una ,as invata-o sa faca ceva cu miinile ei ,as expune obiectele peste tot in casa ,as lauda-o ,recompensa-o ,i-as da incredere in ea .Eu m-am agatat de fiecare fapt pe care il facea Dan oricit de neobisnuit era .Copilul renunta la ceea ce noi numim streotipii in timpul in care face altceva cu aceeasi placere .Si noi ca adulti avem stereotipii,trebuie sa recunoastem asta numai ca pe noi nu ne judeca nimeni si avem mult mai mare libertate decit ei.

Trimis: 22/03/2007 11:20

Armina,

jos palaria!!!!! Asta da atitudine pozitiva pe care ar necesită cu totii sa o adoptam spre binele copiilor nostri si al nostru personal. Felicitari!

daniela

Trimis: 22/03/2007 13:11

Observ,armina...ca tu intelgi mult mai bine comportamentul copiilor nostri,astept cu mult drag, sa ne mai scrii... :clap2:

Trimis: 23/04/2007 18:49

afanyt , sa stii ca e bine sa observi teribil de bine ce face crinuta , ce- place de fapt . Eu asta fac de mult timp si intru in jocul ei , gandindu-ma in acelasi timp cum sa transform asta in ceva util pentru ea . asa cum bine zicea o mamica aici , uita-te ce- place sa faca . ti-am spus ieri de bucatarie Andreei ii placea , asa cam de vreo 3 ani incoace sa stea langa mine , si i-am dat la inceput sarcini usoare care le putea face : pune farfuria , da-mi strecuratoarea , da-mi furculita , si asa mai departe ,daca nu era atenta ii duceam mana , o ajutam cumva . ii spuneam :tine mixerul , ca-i placea cum face si statea cu nasul in castron la maioneza , si chiar tine singura mixerul acum . in timp sarcinile simple le-am complicat un pic sa vad ce face , i-am zis deschide frigi si da-mi margarina delma ,ca ea cunoaste toate cutiile din reclame , apoi pune la loc margarina . Si tot asa .Acum am ajuns mai departe un pic , eu stau in camera la calculator , ea se invarte pe langa mine si o trimit : da-mi cana cu cafea din bucatarie , ea stie care e cana si o las cu cafea intentionat acolo , se duce fericita dupa ea , spalam vasele mai mult le mazgaleste dar le spal eu pe urma , a ajuns pana acolo incat daca merge in bucatarie sa bea apa si vede o farfurie in chiuveta , o spala si o pune in storcator apoi bea apa. Invata numeroase , dar trebuie sa o observi mereu sa vezi ce mai inventeaza ca tot momentul se schimba obiceiurile.

BAFTA