Copii-cu-autism.MyForum.ro :: TERAPIA MUZICALA

Trimis: 16/01/2007 11:27

TERAPIA MUZICALA SI AUTISMUL

Studiile de caz de terapeuti in muzica ( Agratan 1998, Alvin si Warwick 1991; Nordolf si Robbins 1985 etc.) indica, ca desi mult mai restrictionat decat in comunicarea muzicala pentru un copil cu o creștere normala, muzica poate stimula si dezvolta o comunicare mult mai importanta si plina de joaca in cazul persoanelor cu autism .Evident, acest lucru este mai mult valabil la anumite persoane decat la altele, dar la grad universal reactia anumitor persoane la muzica este recunoscuta in general- si copii cu autism nu trebuie excluse din mesajul universal.
Compunerea muzicii implica multe din elementele fundamentale de interactiune sociala – auto-constienta si a eului in relatie cu altcineva. Datorita acestui lucru ,aspectele muzicale ale timingului interpersonal-reciprocitate in interpretare, interpretarea pe rand, ascultarea si raspunsul la alta persoana-pot fi marite in terapia muzicala cu copii/adulti autisti pentru a se acomoda si a se adresa prin stilurile de comunicare ale acestora frecvente si evitate.
Mai folositoare decat predarea unui set de comportamente care ar putea fi specifice terapiei muzicale sau contextului muzical, terapia muzicala incurajeaza o constiinta de sine/ si constientizarea celorlalti, conducand la interactiuni sociale mai deschise.Terapia stimuleaza si dezvolta folosirea comunicativa a vocii si dialogul preverbal cu altii, stabilind intelegerea si relatiile dezvoltarii lingvistice. Cliantul poate beneficia de asemenea de o toleranta marita a sunetului, toleranta si tăria comunicarii in sens dublu, posibilitatea de a exersa atentia distributiva si alte necesitati emotionale intalnite in procesul terapeutic.
Se sustine (Brown 1994) ca participarea la terapia muzicala îngăduie persoanei cu autism sa experimenteze si sa explore un numar mare de emotii .Natura muzicala consta in a combina o structura sigura cu schimbari constante ; in terapie muzica poate crea un mediu familiar la care persoana cu autism se poate integra , la care poate participa ocazional transformandu-se in episoade mai spontane si experiente noi de joaca , in functie de ( sau uneori un pic mai departe ) abilitatile lui sau ei.
Acolo unde joaca este stabilita cu cliantul, tiparele obsesive –compulsive de comportament ,auto-destructive si alte astfel de tipare de obicei se imputineaza ,desi acest lucru depinde in mare parte de individ si de familia acestuia ,si circumstantele educative si in general sociale.
Muzica este intr-o mai mare masura folosita ca parte a programelor de interventie premature pentru copii cu autism, fiindcă a fost recunoscut ca interactiunea muzicala stimuleaza un comportament comunicativ similar interactiunii emotionale precoce.

CARE ESTE TEORIA PE CARE SE BAZEAZA TERAPIA MUZICALA?
Tratamentele bazate pe faptul ca orice persoana are o reactie la muzica ,ca acest poate sa ramana dincolo de handicapul fizic ,cognitiv sau emotional ,si ca poate fi întrebuințat pentru a construi o relatie dintre terapist si client. Terapeutii in muzica vorbesc despre ritmul batailor inimii, melodie in vocea care vorbeste, si schimbarea de roluri prin interactiunea dintre un copil si mama lui ca evidenta ca muzicalitatea este o caracteristica umana de baza.
Robarts descrie acest fenomen ca o ierarhie muzicala sau orchestratie a reglarii sinelui căci musica este atat de integratapentru existenta noastra .Intr-o relatie improvizata lucram in paralel pentru vindecarea altor aspecte ale existentei cognitive ,fizice ,neurologice si emotionale ale lui sau ale ei.

CE FORMA IA TERAPIA?
Sunt anumite modalitati ale terapiei muzicale dar majoritatea se bazeaza pe improvizatia muzicala spontana.
Terapeutul foloseste percutia pe anumite instrumente /vocea pentru a raspunde creativ la sunete, articole de client si incurajeaza clientul sa-si creeze propria limba muzicala.
Instrumentele vor fi selectate in functie de cat de periculoase pot fi pentru client. Au persoane cu o preferinta puternica pentru un anumit tip de sunet si le gasesc pe altele intolerabile si aceasta modalitate individualista este una dintre elementele importante ale muzicale pentru ființele cu autism.Scopul este sa cream un context de sunet in care clientul se simte confortabil si increzator in el insusi, sa experimentam o gama mai mare de cerinte si sa descoperim cum e sa fim intr-o relatie de comunicare dubla.Melodiile simple, stilurile muzicale pot fi utilizate si pot deveni un element relevant , dar acestea sunt intotdeauna folosite in mod maleabil ca sa se foloseasca ca sa se potriveasca dispozitiei si nevoilor de dezvoltare clinice ale cientilor in absolut orice moment.De fapt ,terapia muzicala nu trebuie incadrata in tipare conventionale sau sa se foloseasca cuvintele.
Terapeutul in muzica poate raspunde la plansete ,tipete si miscari ale trupului cliantului toate avand un ritm si pot fi susceptibile organismului in termeni muzicali.Este important sa subliniem diferentele dintre terapia mizicala si lectiile de muzica.In contextul terapeutic ,cliantul nu e invatat sa cante la un instrument si in timp ce poate dobandi calitatile muzicale de-a lungul unei sesiuni ,acesta este un efect secundar si un scop primar al terapiei.
Sesiunile de terapie muzicala se tin de obicei saptamanal ,numarul si durata sesiunilor este in mod natural agreat inainte de a se stabili necesitatile particulare si situatiile clientilor.Clientul raspunde mai bine la terapia muzicala ca parte a unui grup decat de la persoana la persoana cu terapeutul.
Deoarece structura si consistenta sunt atat de importante pentru acest grup de clienti ,terapia muzicala in mod ideal se tine in acelasi loc in fiecare saptamana intr0o camera linistita unde nu sunt tentatii.
Sesiunile pot fi inregistrate pe caseta sau video a.i. sa il ajute pe terapeut sa dezvolte componente muzicale semnificative pentru progresul individuala de saptamana la saptamana.
Aceste inregistrari sunt in mod normal tratate ca inregistrari clinice confidentiale insa in unele cazuri video este folosit pentru a fi discutat cu parintii si alti profesionisti / pentru scopuri de predare ale clinicii.

TERAPIA INTERACTIUNII CU MUZICA
Wendy Prevezer ( 1990) a descris întrebuințarea terapiei interactionind cu muzica cu copii cu autism la SUTHERLAND HOUSE SCHOOL. Prevezer a folosit muzica pentru a intari munca pe care o facea prin vorbire si terapie lingvistica si nu ca un mediu cu intregul lui potential de vindecare Metoda ei difera de profesiunea de terapie muzicala prin faptul ca practicantii terapiei nu trebuie sa fie muzician sau sa fi fost pregatit intr-una din scolile recunoscute( APNT) ( vezi Chandler 1997; Chiristie&Wimpary 1986 si Wimpary 1995).

STUDIUL IN TERAPIA MUZICALA:
Eficienta terapiei muzicale ca o interventie pentru persoanele cu autism este in mare parte adăugat in evidenta parintilor si profesionistilor.
Studiile de caz publicate de-a lungul anilor chiar de terapeuti ( Alvin&Warwick 1991), Nordoff si Robbins 1985; descriu modificari semnificative in comportamentul social si de comunicare ale persoanelor cu autism care au luat parte la terapia muzicala.
Studiul lui Nordoff si Robbins (‘64-’6 a construit evolutii in relatia copil-terapeut si in comunicarea muzicala.Un exemplu de studiu calitativ in terapia muzicala( Robarts 1998).
Insa natura terapiei care se bazeaza pe relatia persoana-persoana si pe starile emotionale ale tipilor au facut sa fie mai dificil a se obtine dovezi stiintifice ale performanțelor acestora. Nu exista nici un control neutru prin care sa se masoare rezultatele si dubiul poate exista intotdeauna .
Mai recent colaborarea dintre cercetatorii psihologi si terapeutii in muzica au dus la ogtinerea de reforme atat calitative cat si cantitative.
Fundatiile muzicale de comunicare dintre parinte si copil au fost stabilite stiintific in studiul de dezvoltare al copilului. Robarts 1998 si Pavlicevie 1997 au aratat ca adptarea si cresterea unor constructii premature de comunicare este fundamentala la folosirea terapeutica a muzicii .
Studiile de cercetare contin date ca acelea ale lui Edgerton ’94 si Aldridge, Gustorff si Neugebauer ’95 au confirmat ca improvizatia terapiei muzicale poate mari comportamentul comunicativ al copiilor cu autism si ca aceste trasaturi sunt generalizate in alte contexte.

Trimis: 16/01/2007 11:33

Terapia muzicala a fost acceptata drept interventie utila pentru ființele cu autism de cand a aparut in Anglia in 1950 si ’60 introdusa de cercetatori ca Juliette Alvin, Paul Nordoff si Clive Robbins.
Desi terapia muzicala poate fi folosita cu persoane cu alte disfunctiuni fizice, cognitive si amotionale, prezinta beneficii speciale pentru persoanele cu autism, mai mult lucrarile facute de terapeuti ca Alvin Hordoff si Roggins au fost facute ccu acest grup de clienti.
Incepand din 1982, profesia a fost recunoscuta de catre Serviciu de Sanatate Nationala drept o Profesie Aliat Medicii si in 1999 terapia muzicala a devenit o profesie recunoscuta de Stat in Anglia.
Exista acum mai mult de 200 de profesionosti in terapie muzicala inregistrati. Multi dintre ei sunt angajati de Serviciu de Sanatate Nationala, autoritati locale de educatie si servicii sociale ,altii lucreaza pe contpropriu. Departamentele terapiei muzicale sunt bine stabilite in Centrele de Crestere a Copiilor si alte institutii primare sau de terti .In plus anumite orgamizatii de caritate ofera servicii de terapie muzicala- astea include – Centrul de Muzica si Terapie Nordoff Robbins si Spatiul Muzical.
Asociatia Terapeutilor Profesionisti de Muzica (APMT) pot pune clientii sau carierele in legatura cu un terapeut de muzica care lucreaza in zona.
Terapia muzicala este reconoscuta drept profesie in peste 50 de tari in afara de Anglia SI O Federatie Mondiala a Terapiei Muzicale a fost formata pentru a promova intelegerea ,folosirea si evoluția terapiei muzicale pentru comunitatea internationala a sanatatii mentale.

CUM DEVII TERAPEUT IN MUZICA?
Pentru a deveni un terapeut profesionist in muzica trebuie in întâiul rand sa ai o diploma sau o adeverinta in muzica, sau un grad asemanator de pregatire muzicala si o diploma intr-un alt domeniu relevant, ca de ex.psihologia. Exista acum sapte universitati in Anglia care ofera mastere in calificarea in terapia muzicala ,Asociatia Terapeutilor Profesionisti in Muzica are o lista curenta a cursurilor.

Cum poate sa-l ajute pe copil un dispozitiv cu clape?
In debutantul rand dezvolta motricitatea fina, copilul devine mai constient de propriile maini, degete, de flexibilitatea degetelor lui, intelege ca poate sa controleze aceasta flexibilitate; se pot imbunatati eventuale pozitii improprii ale memebrelor superioare; o mai buna coordonare ochi-mana, se poate imbunatati considerabil relatia cu cel care il indruma.
Scopul nu este neaparat obtinerea de performante, indiferent ce parinte poate sa-si ajute copilul astfel. Ulterior, un profesor poate prelua munca acestuia si sa-l indrume pe copil mai departe. Dupa multe cautari, as recomanda site-urile la care ne-am oprit noi.

http://learnpianoonline.com/main/login.html - lectii de pian pentru parinti, copii, free

http://www.serve.com/marbeth/piano.html - site-ul lui martha beth, cred ca ar fi mai bine sa incepeti cu acesta

http://www.musictheory.net/ - teorie muzicala -cel mai cuprinzator si mai bine organizat site din cate am consultat noi.

Se pot imagina nenumarate jocuri, de exemplu:
1. Scuturam palmele/ Apasam clapele. Se repeta de 3-4 ori, copilul apasa la alegere pe orice clape.
2. Miscam degetelele/ Apasam butoanele. La fel, se repeta de 3-4 ori, iar copilul e lasat sa apese la alegere, absolut orice clape.
3. Mainile sus/ Cauta-l pe Do de sus (sau nota cea mai de sus de pe claviatura)
4. Mainile jos/ Cauta-l pe Do de jos (sau nota cea mai de jos de pe claviatura)

Exercitii simple cu clapele:
1. apasa o clapa neagra; doua clape negre; trei clape negre
2. apasa o clapa alba, doua clape albe; trei clape albe
3. apasa o clapa alba si o clapa neagra; invers
4. apasa cate clape vrei tu; acum opreste-te
5. apasa toate clapele negre, pe rand, de la stanga la dreapta
6. un exercitiu putin mai complex e cel cu “cluster”, copilul trebuie sa apese succesiv grupurile de clape negre cu palma: incepe cu inițialul grup de 2 clape negre, cu mana stanga, apoi urmatorul grup de 2 clape negre (octava) cu mana dreapta, apoi trece la primul grup de 3 clape negre, mana stanga, continua cu al doilea grup de 3 clape negre, cu mana dreapta etc. pana parcurge toata claviatura. Exercitiul il ajuta sa faca distinctia intre grupuri de 2 si 3, il ajuta de întocmai sa recunoasca octavele.

Butonul de volum:
1. Da mai incet/ E prea incet
2. Da mai tare/ E prea tare
3. E prea incet/ tare… Ce-ar necesită sa facem?

Exercitii cu degetele
In primul rand, orice exercitiu trebuie sa fie perceput de copil ca un joc. Dau cateva exemple:
1. Cantecul degetelelor. Batai pe clape, in ritmul silabelor, cu degetul corespunzator, astfel: De-ge-tul ma-re plea-ca la plim-ba-re (in timp ce copilul, adultul spune silabele, copilul apasa cu degetul mare pe nota Do); exercitiul continua cu versurile: Aratatorul duce bastonul (deg. aratator - nota Re)/ Mijlociul duce pardesiul (deg. mijlociu – nota Mi)/ Inelarul cara geamantanul (deg. inelar – Fa), Degetul mic nu duce nimic/ Fiindca e pitic (deg. mic – nota Sol).
2. Cantecul ploii. Pic, pic, deget mic/ Vine soare, deget mare. Se canta cu degetul mic de la mana dreapta pe nota Sol, si apoi cu degetul mare de la mana dreapta pe nota Do. Sau cu mana stanga: primul vers – cu degetul mic pe nota Do, versul doi cu degetul mare pe nota Sol.

Exercitiile de mai sus sunt orientative, se urmareste in primul rand ca micutul sa interactioneze, nu sa obtina performante musicale. Cu multa rabdare si intuitie, copilul poate fi ajutat sa initieze jocuri, sa devina curios si interesat de acest fel comunicare.