![]() |
| Tratamentul lui Zelazo, descris in cartea "Learning To |
|
ANDREIAS
Nu conteaza stelutele,conteaza cine sunt
![]()
|
Materialul prezentat in manual stabileste un program simplu , dezvoltat pe baza cercetarii, combinand factorii biologici si comportamentali care contribuie la dezvoltarea vorbirii. Programul abordeaza procesul de aparitie a vorbirii, din punctul de vedere al copilului si stabileste conditiile care maresc probabilitatea de aparitie a vorbirii, mai degraba decat a comportamentului non-verbal. Odata ce copilul a dobandit un anumit nivel de vorbire, puterea de a comunica ii va produce o satisfactie asa de mare, ca achizitionarea unui limbaj mai sofisticat este asigurata.
Aparitia vorbirii este posibila, dupa ce copilul este capabil sa se joace functional. Un copil, inainte de a scoate primele cuvinte, este capabil sa puna telefonul la ureche si sa impinga o masinuta, in mod corect. Nu este intamplator, ca primele cuvinte pe care le spune copilul sunt "mama", "tata", sunt usor de pronuntat, iar parintii il rasplatesc imediat prin zambete, imbratisari, si entuziasm. Datorita raspunsului pozitiv al parintelui, copilul este incurajat si creste probabilitatea sa il rosteasca din nou.. Aceasta secventa naturala arata cum mediul interactioneza cu factorii biologici (copilul este pregatit pentru a vorbi). Generalizarea limbajului dobandit de copil in cadrul "sesiunilor de invatare", intr-un context familiar acasa, si in afara casei, in situatii mai putin familiare, joaca un rol central in acest program. Daca aproximari ale cuvintelor sunt posibile si copilul are un vocabular micșorat de cuvnte, cuvintele sunt mai incurajate decat vocalizarea. La inceput, aproximarile, chiar incorect articulate, sunt incurajate. Astfel, se accepta "ar" for "car", in primele etape. Cunostintele despre principiile comportamentale folosite in program maresc probabilitatea de utilizare a mijloacelor de comunicare verbala. Exista un numar mare de lucarari de specialitate in psihologie care demonstreaza ca utilizarea recompenselor mareste probabilitatea de aparitie a unui anumit comportament, fata de altele nerecompensate. Datorita recompenselor, copilul va inceta sa se mai bazeze pe un anumit tip de comportament, cum ar fi plansul, tipetele, care este contraproductiv la dobandirea limbajului, si se va indrepta catre alt raspuns, cum ar fi sa spuna "drink" (bautura), care promoveaza un model normal de dezvoltare. Copiii cu intarziere de vorbire, fara retard mental, comunica prin mijloace neverbale: gesticuleaza, te trag de mana catre locul dorit, crize de plans, arata cu degetul. ![]() |
||||||||||||
|
_________________ "Viata ne este data ca o bucata de lut. Important este sa stim cum sa o modelam!" ![]() |
|||||||||||||
| un mic comentariu |
|
iuliana
Nu conteaza stelutele,conteaza cine sunt
![]()
|
treaba cu recompensele este tare delicata, atunci cand copilul nu gaseste motivatie suficienta in sfera socialului va tinde sa se recompenseze singur, întrebuințând frecvent autostimulari-mai ales din nivelul I-care implica propriul corp.
Am inteles si eu in sfarsit care era treaba cu programul sun shine...am recitit un material despre acesta...si ofer aceasta explicatie ca model comparativ... deci: Abordari comportamentale= modelul ABA, TEACH, PECS, Abordari psihodinamice = tiparul sun-shine...si altele Provine din abordarea psihanalitica sa zicem si apare ca o replica la duritatea cu care se aplica ABA cel putin la inceputurile sale, alternativã la intruziunea brutalã susþinutã de comportamentaliºti (concepþia dr Lovaas, de exemplu) pe care o considerã ineficientã în motivarea copilului. |
||||||||||||
|
_________________ cu respect, iuliana |
|||||||||||||
| Tratamentul lui Zelazo, descris in cartea "Learning To |
|
||
|





