Copii-cu-autism.MyForum.ro :: va saluta din nou iuliana

Trimis: 21/12/2007 19:43

o mica schimbare de status, profesor psihopedagog debutant la o sc speciala, mai precis la gradinita acesteia, cu cei mai mici dintre pitici, impreuna cu care chiar l-am asteptat pe Mosu cu numeroase surprize la serbarea de ieri. :mbounce:

Trimis: 05/05/2008 13:39

Iuliana, am si eu o intrebare "arzatoare": cum pot face sa il invat pe Razvan al meu care nu vorbeste, sa inteleaga cum sa-si modeleze buzele sa spuna si el un sunet, altul decat "a" pe care l-a invatat si cu care raspunde la absolut orice alt sunet pe care as vrea sa il imite??? Trebuie sa spun ca abia dupa 3 ani a invatat sa imite suflatul, scos limba. In general, emulează cu usurinta tot ce tine de motricitatea grosiera sau diverse activitati. Alte lucruri (desen, modelat plastilina, incheiat, descheiat nasturi, taiat cu foarfeca) l-am invatat executand cu mana lui (nu a putut sa imite) dar le-a invatat extrem rapid si cu drag. Insa tot ce tine de activitatea gurii, pare ceva imposibil. Pot sa-i modelez gura cu mana?!? Sa spun drept, am incercat si asta, (desi de regula nu il fortez, ca altfel este esec total), dar s-a ferit si a fugit. Exista vreo tehnica anume? Am incercat sa aflu din ABA, dar si acolo, ce am gasit eu, pornea de la timpul imitatiei.

Trimis: 19/05/2008 14:39

imi cer mii de scuze pentru intarzierea raspunsului, trec printr-o perioada mai aglomerata in activitati.
Din cate stiu eu cel putin aba nu contine informatii logopedice
Din cate am inteles eu copilul reproduce bine actiuni cu obiecte.
Este ff importanta sa imite si actiunile corpului, intai va pozitionati fata in fata sa va vada...de ex...maini sus, lateral, in fata, deget pe nas, ridicat un picior, pus mana pe cap, ori prin comanda fa asa, sau fa ca mine, fara a da explicatii...
Comenzi de genul atinge nas, sau mana pe burta sunr excelente in generalizarea programului de body parts
Oricum, dupa ce va emulează fata in fata, repetati miscari de acest gen in fata oglinzii
Dupa ac etapa tot in fata oglinzii, sau fata in fata cu copilul, dupa cum ati obs ca se descurca mai bine va strambati unul la altul fara a fi necesar sa scoata sunete, doar schimbati mimici de clown, de ras/plans, bucurie, uimire, faceti ca broasca umfland obrajii
Alt aspect imp este ca in joc obligat sa folositi cat mai multe onomatopee..masina=brum,brum, trenul=tututuuu, etc
O ultima optiune este ca at cand cere ceva facand doar semn cu mana intai ii cereti sunetul A cu care se descurca deja spre a avea succes si a primi rezultat ceea ce cere, si apoi continuati cu ate vocale..E si O SUNT EXTREM DE USOARE/VIZIBILE, pe care sa i le cereti in schimbul a ceva ce va cere si isi doreste f mult. Imp este pt copil sa vada ceea ce v-a cerut ca sa fie sigur ca va primi de indata ce va emite sunetul dorit de dvs.
mULT SUCCES SI SPER SA FIE DE FOLOS :thumbsup:

Trimis: 24/05/2008 09:33

Mersi frumos! Cam asa ne chinuim si noi, dar in perioada asta este foarte greu ca nu prea mai coopereaza, e negativist complet, indiferent ce ii spun sa faca sau sa arate, da din cap ca "nu"... Sper sa o depasim. Referitor la imitat mimica, de regula (in vremuri "bune") imita, dar nu extrem fidel (chiar preiau descrierea Arminei, ca e cea mai potrivita), parca are gura amortita. Intelege mimica, m-am mirat chiar ca a vazut odata la stiri un reportaj cu niste babe care plangeau mai mult prin tonalitatea vocii si mesaj decat prin mimica insasi si el a inteles ca plang si vine la mine si imi arata televizorul si face "iii-iii-iii" cu mainile la ochi, cum ca plang. Dar nu are gura suficient de mobila, chiar parca ar fi amortit cand imita (deci face ceva voluntar), cand plange de-adevaratelea este chiar foarte mobil... La fel cand rade, daca imita face "ha-ha" mai mult sau mai putin corect, dar gura nu exprima ras. Insa cand rade de-adevaratelea, te umfla rasul numai cat il vezi si il auzi (rade molipsitor). Schema corporala o stie de foarte mult timp; la 1 an stia cap, mana, picior in sensul ca le dadea la imbracat, incaltat sau chiar la cerere, dar abia pe la 1 ani si 3-4 luni a inceput sa arate la alta persoana sau la papusi. Pana la doi ani stia in plus ochi, nas, gura, limba, dinti, urechi, par, obraji, gat, umar, cot, degete, genunchi, burta, buric, popou sau fund sau fundulet (oricare) inima. Cel mai simpatic a fost cand a invatat "tata" (nu pot scrie cu diacritice dar este sinonim cu san), de la doctorita homeopat care cand a vrut sa il consulte cu stetoscopul i-a zis "hai ca il pun aici la tata"; el s-a speriat cumplit (ca nu stia de "tata", nu il invatasem ca mi s-a parut inutil ca nici nu a supt de la mine, nici nu vroiam sa ii dezvolt alte "interese") si a confundat cu alta zona care se termina tot cu "ta" (desi si pentru aia folosim de regula alt cuvant, dar il stia si pe respectivul) si a inceput sa scanceasca si sa tina cu disperare de pantaloni (e cam speriat ca are si un pic de fimoza si l-am mai chinuit sa o reducem fara succes insa).
Ei, progrese a facut, nu zic. A inceput sa sufle, sa umfle obrajii, sa miste limba tot mai mult, a inceput sa vrea sa imite si sunete chiar daca nu reuseste, dar a ajuns interesat de activitate. Poate reusim...

Trimis: 24/05/2008 18:45

negativismul poate sa apara ca o faza normala a lui nu "nu", care s-ar traduce printr-o afirmare de sine, dorinta de independenta pe care nu stie cum altfel sa o exprime-s-ar putea tot acum sa ceara sa faca tot mai numeroase lucruri singur.
Pe de alta parte ar putea fi si o forma a sa de manipulare a adultilor-daca s-au creat precedente si micutul a scapat de solicitari prin aceasta forma din pacate alunecati usor spre a pierde controlul.
Cand este indreptatit sa refuze, acceptati, pentru ca este normal ca indiferent ce copil sa se si opuna la anumite interventii ale noastre-nici nu am vrea sa fie un mic robotel supus, dar aveti grija sa nu cadeti in cealalta extrema in care rezolvarea tututror solutiilor sa se termine cu "nuul"copilului.
Cu alte cuvintesolicitati, pe un ton calm, si ferm-care obligatoriu nu lasa cale de scapare si alte modele mai complexe de raspuns din porțiunea sa de genul: nu pot, fac mai tarziu, ajuta-ma, nu stiu.
Si inca ceva-anumite sarcini trebuie sa le indeplineasca si daca nu vrea-copilul trebuie sa invete sa accepte nuul parintilor si sa invete cooperarea pentru a-l putea integra in orice colectivitate - adica ceea ce considerati ca este imp ca el sa faca tb obtinut cat mai diplomat de la el, ignorand ca el spune sau arata pe "nu".
Aspectele legate de tulburarile comportamentale la acesti micutic sunt cele mai delicate si reclama din partea noastra RABDARE, FERMITATE SI CONSECVENTA.
mult mult succes

Trimis: 26/05/2008 08:24

Este adevarat ca la Razvan granita dintre independenta si manipulare a altora este teribil de flexibila in favoarea lui si greu controlabila. E cumplit de usor sa pierd controlul asupra lui. De foarte mic imi propusesem sa ii acord foarte multa independenta. Cand m-am trezit la realitate, deja nu asculta comenzi, pe strada mergea numai unde vroia el, facea numai ce vroia. Mi-a fost greu sa il fac sa execute comenzi. Daca ii spuneam sa stranga jucariile, se prefacea ca nu aude, se uita in alta parte sau le imprastia si mai rau. Vazand ca vorbesc la pereti, dupa a doua comanda neefectuata, luam jucariile cu mana lui, desi se opunea si dupa ce puneam vreo doua- trei la loc, continua singur, dar transformase activitatea asta intr-un joc, pentru ca eu trebuia sa le numesc si el sa puna la loc sau el le rata, eu le denumeam si le punea la loc. Asa am facut cu multe activitati. Apoi am observat ca, intr-adevar devenise "robotel", nu prea mai avea initiativa, nu mai alegea dintre mai numeroase variante, parea "prea" dependent de mine. Si am lasat-o mai moale... Numai ca, am lasat-o mai pufos exact intr-o perioada mai complicata pentru el din punct de vedere al comportamentului si parca l-am scapat de sub control. Acum si sa il imbrac cand mergem afara este un calvar. Da din cap si tipa la primele 3-4 tricouri cu care il imbrac, zic sa-si aleaga solitar dar isi alege cele mai nepotrivite haine, tipa si cand ma imbrac eu ca vrea sa ma imbrac cu ce ii place lui, daca am ceva nou musai trebuie sa imbrac acel lucru, ma studiaza din cap in picioare, plec deja obosita. La inceput ma amuza si il lasam sa-si faca damblaua, dar deja exagereaza si, ca urmare, daca vad ca face mofturi, ii dau doua tricouri sau doua perechi de sandalute si ii spun: "cu care te imbraci / incalti? cu asta sau cu asta?hai, ca ne grabim!" Ramane putin dezorientat, se uita la mine sa vada daca glumesc (eu am o formă foarte "ferma") si imediat alege una din variante.

Trimis: 26/05/2008 22:00

nico_g a scris:

Este adevarat ca la Razvan granita dintre independenta si manipulare a altora este teribil de flexibila in favoarea lui si greu controlabila. E tare usor sa pierd controlul asupra lui. De deosebit de mic imi propusesem sa ii acord cumplit de multa independenta. Cand m-am trezit la realitate, deja nu asculta comenzi, pe strada mergea numai unde vroia el, facea numai ce vroia. Mi-a fost greu sa il fac sa execute comenzi. Daca ii spuneam sa stranga jucariile, se prefacea ca nu aude, se uita in alta parte sau le imprastia si mai rau. Vazand ca vorbesc la pereti, dupa a doua comanda neefectuata, luam jucariile cu mana lui, desi se opunea si dupa ce puneam vreo doua- trei la loc, continua singur, dar transformase activitatea asta intr-un joc, pentru ca eu trebuia sa le numesc si el sa puna la loc sau el le rata, eu le denumeam si le punea la loc. Asa am facut cu numeroase activitati. Apoi am observat ca, intr-adevar devenise "robotel", nu prea mai avea initiativa, nu mai alegea dintre mai multe variante, parea "prea" dependent de mine. Si am lasat-o mai moale... Numai ca, am lasat-o mai moale exact intr-o perioada mai complicata pentru el din punct de vedere al comportamentului si parca l-am scapat de sub control. Acum si sa il imbrac cand mergem afara este un calvar. Da din cap si tipa la primele 3-4 tricouri cu care il imbrac, zic sa-si aleaga solitar dar isi alege cele mai nepotrivite haine, tipa si cand ma imbrac eu ca vrea sa ma imbrac cu ce ii place lui, daca am ceva nou musai trebuie sa imbrac acel lucru, ma studiaza din cap in picioare, plec deja obosita. La inceput ma amuza si il lasam sa-si faca damblaua, dar deja exagereaza si, ca urmare, daca vad ca face mofturi, ii dau doua tricouri sau doua perechi de sandalute si ii spun: "cu care te imbraci / incalti? cu asta sau cu asta?hai, ca ne grabim!" Ramane putin dezorientat, se uita la mine sa vada daca glumesc (eu am o formă destul de "ferma") si imediat alege una din variante.

din pacate imi este atat de știut ceea ce mi-ati povestit...
pai sa incep asa...daca are de executat o cmanda ferma si clara ca stransul jucariilor nu incape indoiala ca e o responsabilitate a copilului, o treaba serioasa pe care a reusit sa o transforme intr-un joc, intorcand lucrurile in favoarea sa-cu alte cuvinte el a facut regulile si parintele s-a supus. Pe viitor ramaneti la întâia varianta asa cum ati inceput-adica daca nu accepta singur faceti treaba cu manutele sale pana cand "orgoliul" sau nu va mai accepta ajutorul fortat din spate.

Apoi in ceea ce priveste alesul hainelor sau orice alta decizie pe care nici nu poate sa o ia dar nu lasa nici pe altul sa ia pt el se refera de fapt la dorinta de manipulare si de detinere a controlului. In momentul cand parintii vor intelege dar mai ales vor accepta aceasta situatie se vor confrunta la nesfarsit cu scene si episoade de izbucniri pt ca au existat situatii anterioare in care a avut succes si a obtinut ce a vrut facand pe grozavul

Ideea cu 2 variante dinainte stabilite din care sa aleaga pt el e nemaipomenita, ideea de a avea un cuvant de spus in ce priveste garderoba celuilalt sau absolut orice in acest gen (pustiu la care merg incerca sa manipuleze cu ce culori sa scriu fisele, in ce ordine sa facem activitatile, etc-oricum de multe ori absurditati) este EXCLUS. Oricum daca ati picat in aceasta capcana trebuie stiut ca nici daca ii lasati posibilit sa aleaga inclusiv pt dvs tot nu va fi multumit si va gasi alt pretext pt a se impune si a castiga si mai mult teren.

Poate am fost poate un pic mai dura in acest subiect-am 3 ani de cand ma lupt cu parintii de la pustiu meu sa vada aceste lucruri si spre frustrarea mea repeta scenariul in care copilul dicteaza si ei se simt datori sa se supuna...de unde..nu am spatiu sa povestesc cu cate probl comportamentale ne confruntam

Trimis: 28/05/2008 07:37

E o.k. daca esti dura, Iuliana. Am mai cazut in capcane de care mi-am dat seama tarziu si greu ne-am mai revenit, pentru ca ma asteptam la un anumit comportament si am avut parte de cu totul altceva. Asa ca, prefer la randul meu sa fiu mai dura cu el dar sa-mi multumeasca (eventual) mai tarziu, decat sa ne blestemam amandoi zilele. Nici nu am avut prea multi copii in preajma pe care sa-i vad crescand, dar ma asteptam totusi sa fie mai previzibil. Oricum, are o evolutie perfect inconstanta. Pana la doi ani, i-am dat prea multa libertate si a iesit prost. Apoi am devenit (dupa parerea celor din jur) prea dura, si intr-adevar am observat ca nu mai era in situație sa ia nicio decizie singur, devenise prea dependent de mine, se uita la mine de cate ori vroia sa faca ceva. De cateva luni, iar ne-am mai relaxat, dar se vede ca am facut-o exact in timpul cand era cel mai putin corespunzător (a coincis cu perioada lui de opozitie) si iar a iesit prost, il simt ca iese de sub control. De cateva zile, de cand i-am reinceput tratamentul homeopat, a devenit din nou mai flexibil, mai ascultator, dar de data asta sper sa nu mai pic in capcana. Spuneam ca e extraordinar de greu sa-mi dau seama care e limita, dar sigur poti sa ma ajuti sa nu fac greseli majore, tocmai pentru ca ai experienta cu copii. Este destul de important pentru mine, pentru ca incerc pana la toamna sa il fac apt cat de cat sa faca fata in colectivitate, mai ales avnd in vedere ca nu vorbeste. Macar comportamentul sa fie in regula.
Inca o data multumiri.

Trimis: 29/05/2008 20:41

este f important sa aveti asteptari realiste si sa intrebati cat mai multi specialisti care este forma de invatamant cea mai potrivita.
Daca nu vorbeste e destul de greu de integrat in gradi de stat normala.
Gradinitele speciale de cele mai numeroase ori din pacate o spun din experienta unui an acolo inca nu sunt pregatite sa faca fata unei astfel de afectiuni pt ca nu exista posibilit de fapt om la om asa cum e ideal in cazul acestor copii.
De aceea exista forme alternative de genul asociatiilor care deschid fundatii unde se lucreaza pe terapii moderne si cu rezultate.
In ceea ce priveste comportamentul sunt cateva idei importante>
1 stabiliti reguli putine clare si formulate scurt, cu cuvinte pe intelesul copilului, in propozitii afirmative
exemplu:
la masa intotdeauna stam frumos, si cand mancam, si cand facem lectii..
canapeaua foloseste doar pentru odihnit, fara sa sarim pe ea.
copilul trebuie sa astepte atunci cand adultul/parintele vorbeste la telefon sau cu alt parinte
copilul se va juca solitar atunci cand parintii au treaba: spala, fac mancare, etc
Decii obligatoriu scurte, clare si afirmative
contraindicat chestii generale de genul..stai cuminte sau poarta-te frumos...copii nu inteleg astfel dwe formulari
daca incepem cu negatie gen "nu mai bate copii" copilul are tendita sa faca taman aceasta, natural
A doua idee fffffffffff importanta este ca odata stabilita o regula sa nu va abateti de la ea- e nev de constanta maxima, adica daca azi am stabilit ca baiatul se joaca pe calculator doar seara 30 min, maine nu il lasam la amiaza sau mai mult de 30 min sub nici o scuza.
La fel de import este sa se stabil si niste "pedepse", ce se intampla daca incalca cu buna stiinta...? se va incepe prin a pierde favoruri...in exemplul dat...pt ca s-a incalcat regula cutare azi se sisteaza jocul la calculator.
De retinut ca si copilul trebuie sa stie dinainte la ce sa se asepte daca incalca regula, adica intai explicam regulile, apoi f clar si ferm explicam si ce se intampla pt cine le incalca.
Dupa întâia gresala i se explica ce se poate intampla daca persista si i se cere sa indrepte rau facut. Daca refuza, in cunostinta de cauza i se explica f clar ca a fost chiar alegerea lui aceea de a ramane fara jocul pe calculator in acea zi...sau fara un premiu pe care il primea de obicei
Atentie, acest sistem e f delicat de aplicat daca nu aveti ce sa oferiti la schiimb pt efortul copilului de a respecta aceste reguli..adica cu alte cuvinte daca el nu are ce pierde...asa ca de fiecare data cand respecta o regula trebuie intarit, laudat, premiat, subliniat sa repete acel comportament
mult succes

Trimis: 30/05/2008 08:34

inteleg ce spui, ca teorie mai stiam si eu (intuitiv sau din ce am mai citit) dar cred ca uneori stau prost cu viteza de reactie... In principiu cam asa facem. Ce i-am interzis de prima data este regula pentru totdeauna si nu am avut niciodata probleme (prize, fier de calcat, aragaz, dulap cu detergenti, traversat strada pe altundeva decat trecere de pietoni si de mana). Unde i-am dat voie, greu a priceput ca nu mai este sau ca uneori e voie, alteori nu si vei spune cred, ca a reactionat corect sau cel putin previzibil. Problema este tot la mine ca uneori, cand are perioade mai "rebele" tocmai atunci eu nu mai pot sa am o reactie potrivita. Ma simte ca obosesc, ca mi se face lehamite sa ii interzic si atunci face ceea ce nu are voie. Reactia mea fiind slaba, el continua sau chiar exagereaza, razand la mine in sens "cum, doar atat poti?" De fiecare data stiu ce este natural sa fac dar nu mai sunt in stare. Nici fizic, nici psihic. Si atunci il las sa faca ce vrea. Il simt ca imi "studiaza" reactiile, ca uneori chiar face lucrul interzis si se uita la mine sa vada ce zic. Daca nu zic nimic, ori mai face inca o data, dar fara entuziasm (ca nu mai este interesant), ori renunta, ori se preface ca face acea actiune si se uita la mine razand ca m-a pacalit. Cert este ca stie cand greseste, chiar daca nu observ vine la mine speriat si imi arata ce a facut si se uita la mine cu lacrimi in ochi, apoi este foarte cuminte, extraordinar de intelegator, daca este pe strada merge doar cu obrazul lipit de mana mea (si nu e teatru, cred ca sincer ii pare rau). Si daca face intentionat, si daca greseste, cele mai bune rezultate le am daca ii explic clar (chiar daca nu e prima data, parca are nevoie de confirmare de fiecare data ca nu e bine ce a facut), cu argumente de ce nu e bine si ca m-a suparat (asta il doare cel mai tare). Totul trebuie sa fie pe ton foarte calm; daca tip la el este deosebit de rau, parca se inraieste, devine frustrat ca nu inteleg de ce a facut (de asta trebuie sa ii explic de fiecare data ca inteleg mesajul lui, dar ca nu asta e rezolvarea, pentru ca:....). Am incercat si sa il tin pedepsit pe scaun, dar statea aparent linistit (eu il vedeam "clocotind" de frustrare), apoi cand pedeapsa expira facea din nou acel lucru si se uita la mine sfidator si apoi iar si iar, pana cand i-am explicat ce a gresit, care puteau fi consecintele, ca sunt suparata foarte tare pe el si asa a mers mult mai bine.
Adevarul este ca are perioade cand e destul de cuminte, ascultator, intelegator si atunci poate las si eu garda jos. Cand apare o perioada mai critica (cum a fost cea de saptamanile trecute) sunt oarecum nepregatita si reactionez "defazat".
Imi susține foarte bine ce imi spui, pentru ca, vezi, nu am cu cine vorbi despre lucrurile astea. La medic stam putin ca e aglomerat si il studiaza mai mult in vederea unui diagnostic, la psiholog am fost o singura data pentru evaluare, tot din lipsa de timp mi-a trasat doar repede niste linii de conduita si mi-a spus ca vom lucra doar dupa 4 ani pentru logopedie ca in rest trebuie sa ma descurc singura si sa il duc in colectivitate, ca eu gresesc dar nu mi-a spus prea numeroase despre ce gresesc si cum sa ma corectez; pe 13 iunie mergem din nou la evaluare si sa vedem atunci ce imi va spune... Poate te gandesti (logic) de ce nu mergem la altcineva?! Ezit sa merg la alt psiholog, pentru ca cea la care merg este foarte buna, are rezultate foarte bune chiar si cu copii cu autism diagnosticat, toata lumea mi-o recomanda, ea se arata dispusa sa lucreze cu Razvan (dar dupa 4 ani), Razvan a placut-o de întâia data (si e important) si, mai mult decat atat nu cunosc pe nimeni altcineva pe probleme de acest gen (mai cunosc doar specializati in orientare scolara, logopedie dar numai in situatie de corectare a pronuntiei si cam atat).
Despre gradinita, mi-e groaza... Toate recomandarile au fost de gradinita normala, dar nu stiu cum va fi... Educatoarea la care l-am inscris si careia i-am spus, normal, de problemele lui, ne-a asigurat ca ea lucreaza cu orice fel de copil (doar epilepsie sa nu aiba, ca nu stie ce sa faca), a mai avut copii care nu vorbeau, unii au inceput imediat, altii mai tarziu, altii deloc. I-am spus ca nu asteptam sa faca ea minuni, nici sa lucreze in mod distinct cu el (nu putem cere acest lucru) doar sa il accepte si in rest, sa vedem ce se intampla. Totusi mi-e extrem de frica. Despre fundatii nu stiu sa existe in Galati (cu întocmai profil). Voi mai intreba, dar nu cred ca este vreuna. As vrea sa il duc (de fapt, as vrea sa il duc oriunde!) dar nu cred ca exista. La gradinita speciala nu il pot duce (am intrebat si acolo) pana nu avem un diagnostic care sa indice acest lucru, si inca nu avem.
Mi-e tare teama de greseli in legatura cu copilul meu, pentru ca am vazut cat m-a costat fiecare greseala si ma va costa...

Trimis: 30/05/2008 15:02

o gradi normala nu il ajuta f mult din ce am obs la pustiu la care merg de 3 ani pt ca acolo nu primeste atentia speciala necesara si el va resimti asta-sursa de frustrari
REgulile de comportam nu le-am dat din carti ci din greselile care s-au petrecut deja la noi, asa am obs cat e de greu pt parinti sa reactioneze asa cum le sugeram/cum am vrea/cum ar fi ideal
Cat despre perioadele critice acolo e timpul sa va pastrati tare si sa nu renuntati daca v-a gasit pctul slab e clar ca il va exploata si se va folosi de el cu fiecare situatie
Copilul cand greseste fara sa vrea nu e motiv de pedeapsa, ci doar ii aratam ce nu a fost bine, explicand clar si pe intelesul lui si cum se proceda corect-oferind un tip acceptat/ motiv de pedeapsa este cand are comportamente nepotrivite dar face asta intentionat
Ca pedeapsa sa functioneze ii explicati pe limitat de ce a gresit obiectiv..fara a a apela la santajul sentimental..ca a suparat-o pe mama..ci ca astricat ceva si nu se mai poate repara si nu va mai avea, sau ca nu a cerut clar si deci nu am inteles ce vrea...etc
Este indicat sa mergeti la mai multi specialisti, nu pierdeti vremea..fara suparare dar un psiholog care supne ca nu lucreaza pana ce copilul nu face 4 ani nu poate fi un psiholog bun.
Cand copilul este suspectat de tulb din spectrul autist-adica undeva la aprox 2 anisori se si incepe terapia, cu cat mai devreme cu atat mai bine
Incercati sa faceti un efort sa ajungeti si la specialisti in Bucuresti de ex
Mult succes in continuaare