Copii-cu-autism.MyForum.ro :: vorbirea,un joc in doi

Trimis: 27/01/2010 15:20

Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stressului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati.
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati distincte din porțiunea parintilor.
Aceasta carte ne propune feluri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.

Trimis: 27/01/2010 15:22

Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.

Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:
acorda copilului nostru probabilitatea de a lua initiative
adapta pentru a trai impreuna momentul
ajuta limbaj si experiente

Calea celor "3A" poate fi folosita cu absolut orice copil de virsta prescolara, chiar si cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatinati sau capriciosi.

Trimis: 27/01/2010 15:29

Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intii sa-l cunoastem bine si sa-i cistigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul normal de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul. Este întâia etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.

Observind => ajungem sa recunoastem sentimentele si nevoile copilului
Asteptind => dam copilului probabilitatea de a se exprima in felul sau
Ascultind => il incurajam sa se exprime

Trimis: 14/03/2010 09:53

Observarea

Chiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si nevoile lui daca avem momentul necesar ca sa observam:
- ce ii retine atentia
- expresia chipului lui
- limbajul corpului

Citeodata observarea tuturor acestor elemente este insuficienta pentru a ne permite sa intelegem clar ceea ce incearca copilul sa ne spuna. Este poate necesar sa observam indici mai subtili:
- gradul de desteptare
- ritmul respiratiei
- schimbarea fetei
- tonul, volumul si durata sunetelor

Pentru a invata sa recunoastem ansamblul unic de feluri de comunicare întrebuințat de fiecare copil ne trebuie mult timp si determinare.

Asteptarea
Sa asteptam copilul nostru sa comunice este destul de greu!
Viata noastra este tot mai trepidanta si credem ca noi, adultii, avem datoria de a invata, evalua cunostintele copilului nostru si de a conduce conversatia. Avem tendinta sa nu asteptam copilul sa se exprime, ci mai degraba sa ii impozam susținerea nostru: vorbim in locul lui, raspundem in locul lui si folosim un limbaj dominator (ordine si intrebari)
Daca incercam sa ne facem existenta mai simpla, mai usoara si mai rapida, riscam sa ignoram sentimentele, nevoile si curiozitatea copilului nostru…
Daca stim sa asteptam, ii dam copilului nostru sansa de a cunoaste. Putem remarca ceea ce-i retine atentia, putem descoperi expresia fetei sale, putem asculta sunetele pe care le scoate.

Ascultarea

Recunoasteti scena?… De cite ori, in conversatiile noastre cu copilul, suntem singurii care vorbim?…

"Asculti muzica, Tomas? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"

Atunci cind vorbim copilului nostru iar asta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.
Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre… necomunicind.
Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul necesare pentru a face eforturi.
Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai multa sensibilitate.

Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta atita timp cit vorbim.