Copii-cu-autism.MyForum.ro :: delicata intrebare...

Trimis: 17/12/2006 17:44

...In principiu - NU- vaccinul nu ar necesită sa dauneze, ci dimpotriva sa aiba un rol pozitiv. Conditia de baza este sa fie administrate corect. E riscant sa vorbim de cazurile de mallpraxis, cuu toate ca toti am auzit de ele, si ..intr-adevar daca vaccinul nu a fost administrat corect, pot exista efecte adverse dintre cele mai nedorite. Oricum, mai ale in întâiul an de viata, trebuie avuta mare grija, anuntat medicul inaintea vaccinui daca ati observat semne de raceala, disconfort sau oricealtceva...medicul trebuie prevenit si va lua cele mai bune decizii. In ceea ce priveste controversatul triplu vaccin RUR, deocamdata (cu toate ca in popor se mai aud voci care il invinovatesc de cauzarea autismului) nu s-a putut evidentia nici o legatura concreta intre asta si tulburarea autista, se pare totusi ca ar fi contraindicat din alte motive. In alte tari acesta este scos si probabil se merge pe vechiul sistem de a face cele 3 vaccinuri separat.

Trimis: 02/02/2007 15:40

"Vaccinarea – o afacere bãnoasã pentru companiile farmaceutice, dar pãguboasã pentru sãnãtatea noastrã

Vaccinurile nu au eficienþã, dar au nespus de numeroase efecte negative. Aceasta este o certitudine ºtiinþificã

de Alex Ionescu

De-a lungul ultimelor decenii, vaccinurile – ca metode terapeutice ºi subiect de cercetare – au luat o deosebitã amploare. Au fost introduse programe exhaustive de vaccinare, iar fondurile alocate descoperirii de vaccinuri contra diferiþilor agenþi patogeni au crescut foarte mult. În mass-media abundã reclamele privind folosirea vaccinurilor pentru a ne proteja de anumite afecþiuni. ªi asta în ciuda faptului cã incidenþa bolilor contagioase a scãzut dramatic cu multe decenii înainte de introducerea vaccinãrii pe scarã largã!

Oare cât de necesare ne sunt vaccinurile, în realitate?
Chiar suntem aºa de susceptibili la îmbolnãviri?

În continuare vom reda pãrerea unor specialiºti în acest domeniu. Mare parte din materialele pe care vi le oferim au fost prezentate în cadrul unei conferinþe care a avut loc la Parlamentul European pe 5 aprilie 2002, deținând tema „Practica vaccinalã”.

Eºecul vaccinãrii a fost demonstrat ºtiinþific de un amplu experiment al Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii (OMS)

Vaccinarea preventivã împotriva tuberculozei nu are ca consecință diminuarea numãrului cazurilor de tuberculozã, au demonstrat specialiºtii. Unul dintre cele mai elocvente experimente a fost conceput chiar de cãtre OMS, în India, pe durata a 11 ani. De aceea Dr. G. Buchwald, în zguduitoarea sa lucrare „Nonsensul vaccinãrii”, afirmã categoric: “Victoria împotriva epidemiilor nu a fost câºtigatã de ºtiinþa medicalã sau de doctori, ºi cu siguranþã nici de vaccinuri…. ci de rezultanta îmbunãtãþirilor apãrute în domeniul tehnic, social, igienic ºi mai ales nutriþional. Ipoteza cã vaccinãrile stau la baza declinului bolilor infecþioase este un mare nonsens.” - The Vaccination Nonsense, pag. 108.

Nãscut pe 15 februarie 1920, Gerhard Buchwald s-a specializat în medicinã internã ºi boli pulmonare. Din 1986 militeazã pentru libertatea informaþiei ºi libertatea de alegere a vaccinãrilor (pentru cã în deosebit de multe þãri teribil de multe vaccinuri sunt obligatorii). A susþinut peste 500 de comunicãri, a scris mai bine de 200 de lucrãri ºtiinþifice despre vaccinare ºi neajunsurile acestei proceduri. Dintre astea amintim: Vaccinarea – o afacere bazatã pe fricã, Nonsensul vaccinãrii, Declinul tuberculozei în ciuda vaccinãrii de “protecþie”. Din 1959 este consilier clinic al Asociaþiei de apãrare a inșilor afectate de probleme de sãnãtate ca urmare a vaccinãrilor.

În cadrul conferinþei care a avut loc la Parlamentul European, Dr. Buchwald a expus experimentul care a dovedit ineficacitatea vaccinãrii antituberculoase. Desfãºurat pe durata a 11 ani, în India, de cãtre Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS), acest experiment a arãtat cã oamenii care sunt vaccinaþi împrotriva tuberculozei sunt chiar mai vulnerabili faþã de aceastã boalã decât cei care nu sunt vaccinaþi.

Totul a început în 1968. Pentru a verifica eficienþa vaccinãrii anti-tuberculoase, OMS a demarat un amplu experiment: în douã regiuni similare din India, oamenii au fost vaccinaþi (în întâia regiune), respectiv nu au fost vaccinaþi (în cea de-a doua). În provincia Madras, la 40 km de oraº, într-o regiune cuprinzând 209 sate ºi un oraº de 364000 de locuitori, toatã populaþia a fost vaccinatã cu BCG (vaccin anti-tuberculos), în afara sugarilor mai mici de o lunã. Au fost utilizate aceleaºi tulpini vaccinale ca ºi în alte 40 de þãri pentru producerea vaccinurilor necesare þãrilor respective. În acelaºi timp, s-a ales ºi un al doilea district cu aproximativ aceeaºi suprafaþã ºi acelaºi numãr de locuitori, fiind considerat ca lot martor. Aici nu s-a concretizat vaccinarea BCG. Apoi, dupã 11 ani, s-au realizat statistici privind dispoziția de sãnãtate a locuitorilor din cele douã regiuni.

Astfel, în 1979, 11 ani mai târziu, a fost prezentat primul raport provizoriu asupra experimentului OMS. Se declara cã „acest raport provizoriu a acþionat ca un electroºoc asupra experþilor OMS”. „Studiul realizat în condiþiile cele mai favorabile pe teren, nu permitea evidenþierea NICI UNEI EFICACITÃÞI A VACCINULUI BCG”. În zona cu populaþie vaccinatã au existat mai mulþi bolnavi de tuberculozã decât în zona cu populaþie nevaccinatã, ceea ce arãta cã vaccinul BCG nu avea nici o eficacitate, ci, mai mult, era chiar periculoas! Rezultatul a fost publicat la 11 ani dupã începerea studiului.

Iatã câteva afirmaþii categorice din raportul OMS:
• Efectul protector al acestei vaccinãri rãmâne îndoielnic.
• Este extraordinar de clar cã vaccinarea BCG n-a avut nici un efect.
• Rezultatele studiului aratã cã vaccinarea nu a conferit nici un fel de protecþie în primii ºapte ani ºi jumãtate dupã vaccinare.
• Vaccinarea BCG este deja contestatã de 50 de ani.

Pentru cei care ar putea obiecta cã poate vaccinurile folosite nu au fost bune, trebuie precizat cã în cazul experimentului realizat în India, s-au efectuat verificãri care confirmã cã vaccinurile folosite nu erau expirate, fiind chiar cele mai bune disponibile. O întâlnire la Copenhaga în februarie 1978, cu diferiþi directori de calitate de la mai multe laboratoare, a confirmat cã toate vaccinurile utilizate erau de bunã calitate.

În plus, s-au fãcut ºi alt gen de experimente. De exemplu, într-un studiu realizat în Porto Rico, au fost administrate doze mari de vaccin BCG ºi placebo la douã grupuri de persoane. Placebo sunt aºa-zise medicamente care de fapt nu conþin nici o substanþã medicamentoasã, dar care se administreazã pacienþilor afirmând cã sunt cumplit de eficiente în tratarea bolilor. Ce s-a constatat? Aceeaºi slabã protecþie, 31%, în ambele loturi… Deci vaccinul nu a folosit la nimic!

Raportul Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii concluzioneazã: „Studiul actual a demonstrat cã vaccinarea BCG nu conferã protecþie împotriva tuberculozei.”

ªi totuºi, dupã demonstrarea ºtiinþificã a ineficacitãþii vaccinãrii BCG, Institutul Robert Koch a aºteptat încã 27 de ani, din 1971 pânã în 1998, pentru a elimina aceastã vaccinare de pe lista vaccinãrilor recomandate! Acest fapt demonstreazã o datã în plus cã pentru companiile farmaceutice profitul, ºi nu sãnãtatea oamenilor, este principala prioritate.

O statisticã asupra tuberculozei realizatã în Germania aratã cã în aceastã þarã, în anul 1750, din 10.000 de decese anual, 75 de oameni au fost victime ale tuberculozei. Acest numãr a diminuat progresiv odatã cu trecerea timpului, ajungând în anii ’90 la 5 decese datorate tuberculozei, din 10.000. Au exitat mai multe ocazii care au jalonat aceastã descreºtere: 1882 – descoperirea agentului patogen al tuberculozei – bacilul Koch; 1910 – impunerea regulilor de sãnãtate publicã; 1930 – începerea vaccinãrii BCG; 1950 – începerea aplicãrii masive a chimioterapiei.

Care sunt totuºi adevãratele cauze pentru scãderea numãrului de cazuri de tuberculozã? Mai degrabã creºterea nivelului de trai: confort, igienizare, încãlzire, apã potabilã, ferestre largi, creºterea spaþiului locuibil ºi scãderea densitãþii populaþiei, apariþia maºinilor de spãlat, imbunãtãþirea alimentaþiei.

Dr. Buchwald, care a fãcut vestite publicului aceste aspecte cutremurãtoare, militeazã în continuare pentru libertatea exprimãrii, a informaþiei ºi a vaccinãrii, ºi invitã pe fiecare sã îºi folosescã discernãmântul ºi liberul arbitru în menþinerea în cât mai bunã dispoziție a propriei sãnãtãþi.

Vaccinurile copilãriei: preþul poate fi prea mare

Dr. Keith Scott-Mumby, în vârstã 58 de ani, este profesor de nutriþie la Universitatea Internaþionalã Deschisã de Medicinã Complementarã, din Colombo. Este licenþiat în medicinã, conținând un master realizat în specialitãþile chirurgicale, ºi un doctorat în ºtiinþe medicale. Dr. Scott-Mumby este membru al Societãþii Regale de Medicinã, penis fondator al Societãþii Britanice pentru Nutriþie, Alergie ºi Medicina Mediului, membru al Academiei americane pentru medicina anti-îmbãtrânire. Este considerat detectivul numãrul unu în alergii.

Dr. Scott-Mumby considerã cã vaccinarea este un asalt deliberat asupra sistemului imun aflat în dezvoltare. Existã din ce în ce mai mulþi adepþi ai ipotezei cã sãnãtatea copiilor în creºtere este slãbitã prin vaccinãrile multiple introduse prin programele de vaccinare. În SUA, Sistemul federal guvernamental de raportare a reacþiilor adverse la vaccinare (The Federal government VAERS - Vaccine Adverse Events Reporting System) a fost înfiinþat de Congresul Statelor Unite ca urmare a Actului de Compensare a Prejudiciilor Vaccinãrii Pediatrice la nivel Naþional din 1986. S-au primit aproximativ 11000 de reclamaþii serioase în fiecare an despre reacþiile adverse la vaccinare. Anual se raporteazã pânã la 200 de decese (morþi) ºi extrem de multe cazuri de disfuncþionalitate permanentã dupã vaccinare.

VAERS susþine în mod oficial cã 15% dintre reacþiile adverse raportate sunt “serioase” – adicã necesitã spitalizare de urgenþã sau cazul este letal. Mai grav este cã FDA (Food and Drug Administration) estimeazã cã doar 1% din reacþiile adverse serioase sunt raportate, iar CDC admite cã doar 10% din acestea se raporteazã; mai mult de 90% din decesele sau disfuncþiiile cauzate de vaccinãri rãmân neraportate, chiar 99%, dacã datele FDA sunt corecte.

Bineînþeles, argumentul standard este cã dacã nu ne vaccinãm, vor reapare epidemiile terifiante din secolele trecute. Contra-argument zdrobitor: în fiecare an existã mai multe decese cauzate de vaccinarea împotriva tusei convulsive decât de tusea convulsivã însãºi!!! ªi încã un aspect foarte important care ne poate pune pe gânduri: incidenþa bolilor contagioase a scãzut dramatic cu multe decenii cândva de introducerea vaccinãrii pe scarã largã.

În jurnalul “Pediatrul” din 1992, volumul 23, nr.10, pag 1655, autorii raporteazã speriaþi propriile rezultate obþinute la examinarea copiilor preºcolari, în urma anumitor teste efectuate. La 34% din copiii examinaþi au observat o întârziere în dezvoltarea limbajului – nu ºtiau sã vorbeascã corect. S-a realizat o anchetã privind starea de sãnãtate a copiilor vaccinaþi ºi a celor nevaccinaþi. S-a confirmat statistic faptul cã acei copii care nu au fost vaccinaþi prezintã o stare de sãnãtate mai bunã decât copiii vaccinaþi de aceeaºi vârstã, nu numai fizic ci, mai ales, mental.

În mod continuu apar ipoteze conform cãrora boli rare ºi aparent inexplicabile (scleroza în plãci, boala Alzheimer, diabetul infantil) pot surveni ca urmare a vaccinãrilor; imediat ce aceste suspiciuni apar, oficialii în domeniul sãnãtãþii le dezmint, spunând cã “o relaþie cronologicã, dar nu de tip cauzã-efect, ar putea fi posibilã”. Ar fi deci o “întâmplare” în viziunea lor faptul cã aceste boli apar dupã vaccinare, ºi faptul cã ele existã doar de când au apãrut vaccinurile.

În general binefacerile vaccinãrii sunt pe larg descrise ºi susþinute de publicaþiile industriilor farmaceutice. Astfel, se poate citi îndeajuns de des: „vaccinarea face parte din categoria mãsurilor preventive cele mai eficace ºi cele mai importante din medicinã. Vaccinurile moderne sunt uºor de digerat; foarte rar se observã consecințe nedorite de duratã ale acestor medicamente…” Dar se uitã faptul cã existã probe care contestã aceste afirmaþii mincinoase!

Din 10 epidemii de variolã între 1947 ºi 1974, au existat sute de persoane vaccinate anti-variolic care au fãcut variolã. Programul Organizaþiei Mondiale a Sãnãtãþii (OMS) de eliminare a variolei nu a reuºit decât dupã oprirea vaccinãrilor. Reuºita definitivã s-a obþinut dupã adăugarea mãsurilor de luptã împotriva bolii – izolarea ºi carantinarea bolnavilor, dezinfectarea conºtiincioasã. OMS a calificat ca fiind “o mãsurã medicalã imoralã” vaccinarea contra variolei, pânã atunci recomandatã.

Deoarece din 1975 pânã în 1991 nu s-a realizat vaccinarea împotriva tusei convulsive, decesele provocate de aceastã boalã au diminuat faþã de anii precedenþi, îndată ce se administra acest vaccin. Exemplu: numãrul de decese din cauza tusei convulsive în 1970 atingea valoarea de 35% din totalul celor vaccinaþi. Din 1975 a scãzut sub 10%, pentru a ajunge la aproape de zero în 1995.

Toate cazurile de paralizie survenite în ultimii 30 de ani în momentul perioadei de vaccinare antipoliomielitã pe cale bucalã sunt cauzate de virusul conþinut în vaccin! Ineficacitatea vaccinãrii contra poliomielitei este binecunoscutã, deºi a fost þinutã secretã timp de 30 de ani.

Aºa cum am arãtat, vaccinarea cu vaccin BCG la dispoziție la ora actualã nu este recomandatã. Nu ne putem aºtepta ca OMS sã realizeze încã o anchetã similarã celei fãcute pentru evaluarea vaccinãrii BCG fabricate în India. Un studiu de teren asemãnãtor ar putea demonstra ineficacitatea vaccinãrii împotriva difteriei, a bolilor copilãriei, a tusei convulsive, a pojarului, a poliomielitei ºi tetanosului!

Tuberculoza ºi toate celelalte boli infecþioase au o micã importanþã. Ele nu reprezintã un pericol iminent pentru sãnãtatea fiecãruia dintre noi ºi, în cazul în care apar, pot fi tratate cu mijloace naturiste. Nu vã lãsaþi înfricoºaþi! Reflectaþi, dacã doriþi sã vã supuneþi pe dvs. sau pe copiii dvs, la mãsuri periculoase, contestate, puþin eficace ºi superflue care sunt reprezentate de programele de vaccinare.

Aþi dori sã ºtiþi ce se poate face pentru protejarea copiilor. O alimentaþie sãnãtoasã bazatã pe alimente naturale, polen, miere, fructe, sucuri de fructe ºi vegetale imunostimulente ºi vitaminizante ajutã la formarea ºi menþinerea unui sistem imunitar puternic.

Vaccinarea si bolile autoimune

Kris Gaublomme este licenþiat în medicinã ºi homeopatie. De origine belgianã, Dr. Gaublomme ºi-a început cercetãrile în ceea ce priveºte vaccinurile ºi vaccinarea, dupã obþinerea calificãrii în homeopatie în 1985 ºi a continuat sã studieze acest subiect cu un interes crescând. Editor al jurnalului International Vaccination Newsletter din 1993 pânã în 1998, ºi de întocmai lector invitat la multe conferinþe internaþionale pe teme de vaccinare, cunoaºte în amãnunþime acest domeniu. El este preºedintele asociaþiei internaþionale “Vaccine Damage Prevention”. În aprilie 2002, Dr. Gaublomme a fost invitat sã susþinã o prezentare privind bolile autoimune conexe cu vaccinarea la conferinþa Parlamentului European ( http://www.internationalsymposium.co.uk ).

Dr.Gaublomme: “Întotdeauna am susþinut cã anumite interese private sunt ascunse în spatele politicii oficiale de vaccinare. Mã înºelam. Nu sunt ascunse, sunt la vedere. Puterile implicate nu simt nevoia sã þinã secretul despre aceasta. Se considerã atât de atotputernici încât pot publica intenþiile în rapoartele “oficiale” fãrã nici o opoziþie semnificativã. Aceºtia abuzeazã fãrã încetare de compasiunea oamenilor pentru cei aflaþi în suferinþã ºi de interesul pentru sãnãtate, pentru a-ºi promova giga-afacerile.“

Dr. Glaubomme a dezvãluit atât mecanismele cât ºi tipurile de boli autoimune care s-a observat cã apar în urma diferitelor vaccinãri. Fiecare vaccin antreneazã efecte secundare iar printre acestea, bolile autoimune prezintã o importanþã aparte. Bolile autoimune sunt afecþiuni în cursul cãrora organismul produce anticorpi faþã de propriile sale þesuturi ºi organe. Care sunt bolile autoimune detectate dupã vaccinare ºi cum se poate stabili legãtura lor cu vaccinul realizat?

Vaccinurile nu prezintã urmări secundare tipice. Pe de o parte, vaccinul va accentua diferitele complicații specifice ale indivizilor vaccinate ºi, pe de altã parte, simptomul sau boala nu apar imediat. Explicaþia acestui fenomen este simplã: un vaccin slãbeºte sistemul imunitar al pacientului ºi face sã iasã la suprafaþã aspectele slabe ale structurii sale. Acestea din urmã nu sunt generate de vaccin, ci doar scoase în evidenþã, ele þinând de structura geneticã a individului.

Existã metode care permit stabilirea cu o probabilitate crescutã a legãturii dintre o vaccinare ºi problemele consecutive. Unul din procedeele ºtiinþific acceptate constã în încorporarea algoritmilor Karch-Lasagna, în care o succesiune de parametri indicã gradul de probabilitate al unei legãturi de tip cauzã-efect.

Raportul între vaccinare ºi autoimunitate este destul de cunoscut, fiind exploatat chiar în anumite experimente - spre exemplu, pentru declanºarea unei encefalomielite alergice, la animalul de laborator, se administreazã vaccinul contra tusei convulsive. Este deci dificil de negat faptul cã acest vaccin nu poate crea aceeaºi problemã ºi sugarilor. Deºi evidentã, aceastã asociere este interpretatã de obicei ca fiind accidentalã de cãtre oficiali.

Exemple de afecþiuni autoimune apãrute în urma vaccinãrii.
- Vaccinarea anti-hepatitã B poate genera: periarteritã nodoasã, sclerozã în plãci, nevritã opticã, mielitã transversã, diabet zaharat, eritem nodos, artritã reumatoidã, hepatitã autoimunã, astm bronºic.
- Vaccinarea antidiftericã poate genera: periarteritã nodoasã, sclerozã în plãci
- Vaccinarea anti-TBC poate genera: periarteritã nodoasã, sclerozã în plãci, sindrom Goodpasture.
- Vaccinarea antitetanicã poate genera: periarteritã nodoasã, sclerozã în plãci, nevritã opticã.
- Vaccinarea anti-gripalã poate genera: sclerozã în plãci, nevritã opticã, mielitã transversã, eritem nodos, astm bronºic
- Vaccinarea anti-febrã galbenã ºi anti-febrã tifoidã pot genera sclerozã în plãci.
- Vaccinarea împotriva turbãrii poate genera: sclerozã în plãci, mielitã transversã.
- Vaccinarea anti-poliomielitã poate genera: sclerozã în plãci, artritã reumatoidã.
- Vaccinarea anti-rubeolicã ºi vaccinul ROR (rujeole-oreillon-rubeole) pot genera: nevritã opticã, mielitã transversã.
- Vaccinarea anti-variolicã poate genera: mielitã transversã, diabet zaharat.
- Vaccinarea împotriva tusei convulsive poate genera: diabet zaharat, astm bronºic.
- Vaccinarea anti-rujeoloasã poate genera: sindrom Goodpasture, autism.
- Vaccinarea împotriva oreionului, a meningitei C, împotriva Haemophillus influenzae tip b pot genera diabet zaharat.
- Vaccinarea împotriva bolii Lyme poate genera sclerozã în plãci.

Diagnosticarea bolilor autoimune dupã vaccinare este frecventã, atât în practica medicalã, cât ºi în literaturã. Exemplele citate în acest material nu sunt exhaustive, dar indicã faptul cã fenomenul este prezent ºi suficient de știut în lumea medicalã. În ciuda abundenþei de cazuri apãrute de-a lungul anilor, negarea raportului existent între vaccinare ºi bolile autoimune aratã devierea gândirii ºtiinþifice.

O alimentaþie sãnãtoasã, medicinile holistice ºi protecþia socialã reprezintã fundamentul unei bune imunitãþi. A afirma cã sistemul imunitar poate primi un numãr nelimitat de vaccinuri nu este decât o ipotezã, un model matematic eronat cu consecinþe catastrofale.

Glosar de termeni:

Astmul bronºic este o boala inflamatorie cronicã a cãilor aeriene, care se exprimã prin hiper-responsivitate bronºicã la stimuli variaþi, manifestatã prin obstrucþie ºi limitare a debitului aerian - prin bronhoconstricþie, dopuri de mucus ºi infiltrat inflamator.

Autismul este considerat a fi o afectare a dezvoltãrii neurologice, ºi se manifestã ca o întârziere a apariþiei interacþiunii sociale, a limbajului, ºi se instaleazã înainte de vârsta de 3 ani.

Diabetul zaharat. Mai cunoscut sub numele de diabet, aceastã afecþiune apare ca urmare a deteriorãrii celulelor pancreatice producãtoare de insulinã, care este pricipalul hormon care are ajutã la reglarea nivelului de glucozã în sânge.

Eritemul nodos este o afecþiune caracterizatã de zone de inflamaþie care apar atât pe piele cât ºi la nivelul þesuturilor profunde.

Mielita transversã este un proces inflamator transversal al mãduvei spinãrii. Vor fi afectate toate funcþiile neurologice îndeplinite de mãduva situatã sub nivelul leziunii.

Nevrita opticã este inflamarea nervului optic. Aceastã afecþiune apare frecvent la pacienþii diagnosticaþi cu sclerozã în plãci.

Periarterita nodoasã este o afecþiune care apare prin atacarea arterelor de cãtre anticorpi, rezultând o degenerescenþã însoþitã de necrozã ºi inflamaþie a arterei care obligã, în anumite cazuri, la amputarea segmentului afectat sau la înfăptuirea unei grefe vasculare, pentru înlocuirea vasului distrus.

Scleroza în plãci apare prin deteriorarea sistemului nervos, apãrând sub forma pierderii controlului membrelor inferioare, însoþitã de incontinenþã urinarã, de impotenþã ºi diplopie (perceperea de imagini duble).

Sindromul Goodpasture este o boalã care apare prin atacarea rinichilor ºi a plãmânilor de cãtre complexe imune. Mulþi pacienþi cu aceastã afecþiune mor ca urmare a unei pierderi masive de proteine, a insuficienþei renale ºi hemoptiziei. "

Trimis: 02/02/2007 19:45

m-ai lasat muta... :-O voi copia si voi trimite pe mail, unor prietene..