Copii-cu-autism.MyForum.ro :: sa credem in vise?

Trimis: 18/09/2009 23:13

Voi ati avut vise care v-au marcat profund?Cand l-am nascut pe Gabi am suferit enorm din cauza paraliziei cerebrale care o facuse.Socrul meu,cu care m-am inteles deplin intotdeauna,ma incuraja spunandu-mi ca o sa aibe Dumnezeu grija ca Gabi sa fie bine.Treceau zilele si nu era nicio schimbare in dispoziția lui,Nu credeam ca voi ajunge acasa cu el.Cu 3 zile inainte sa ne externam socrul meu a facut infarct pe strada si a murit.Vestea a cazut ca un traznet.In seara aia l-am visat.Plangeam si il intrebam de ce a plecat,de ce n-a ramas cu noi sa ne ajute cu Gabi?Mi-a spus ca daca nu pleca el ar fi plecat Gabi,ca a fost alegerea lui si sa nu fiu trista.M-am trezit intr-un lac de lacrimi,am tinut la el enorm.Coincidenta sau nu in ziua aia l-au scos pe Gabi de la terapie intensiva,a fost prima data cand l-am tinut in brate.Prima data,in trei saptamani de cand il nascusem.Cand eu veneam acasa cu bebe,el pleca pe ultimul drum cu zambetul pe buze,dupa cum mi-au povestit rudele.Scuze daca v-am intristat!

Trimis: 19/09/2009 12:03

Trimis: 19/09/2009 13:57

draga ani...sa vorbim putin despre vise...
eu citesc carti ortodoxe din invataturile Sfintilor parinti ...si am inteles ca visele nu trebuie sa le intrepretam, ptr ca noi inca suntem mici si inca nu avem discernamant de a stii de unde vin ele întocmai si o putem lua pe cai gresite...un solitar fapt am inteles ca visele pot veni de la Dumnezeu,de la "cel rau" si de la noi...deci din trei locuri pot veni...

deci in concluzie atat Sfintii Parinti din vechime cat si Parintii zilelor noastre ne invata sa nu credem in vise. Nici in alea bune nici in alea rele. Majoritatea sunt de la "cel rau", care chiar daca nu poate vedea viitorul il poate ghici mult mai bine ca noi, si ne da uneori vise adevarate ca sa ne castige increderea si sa ne duca in eroare.

am sa caut ...citate exact din carte ... sa imi mai imi reimprospatez si eu memoria caci nu sunt eu prea invatata in toate celea...

Trimis: 19/09/2009 18:58

speranta,sper sa n-o iau pe cai gresite;eu provin dintr-o familie care ajunge la biserica o data pe an,de Paste.Sincer nu prea stiu ce sa fac daca intru in biserica,asa ca de cele mai numeroase ori ma opresc sa aprind lumanari,tot acolo spun o rugaciune in gand si..plec.Mare pacat,stiu,dar daca n-am fost invatata ce trebuie facut intr-o biserica...mai bine stau in banca mea.Cred in DUMNEZEU,ma rog,dar la biserica nu prea merg.Iar despre vise.....uneori parca sunt avertizata prin ele.

Trimis: 19/09/2009 19:33

sa stii ca visele si pe mine m-au avertizat...prima data m-a avertizat cand aveam c-am vreo 24 de ani...facusem un avort pe la varsta de 20...dupa care am visat acel copil suspinand...de nu mai stiam ce sa fac de durere dupa ce m-am trezit...si bineinteles ca vise au mai fost dupa aceea si in toiul noptii imi ziceam in mintea mea...oare cand o sa pun si eu inceput macar sa spun "Tatal nostru", sa fac si eu cruce....caci nu faceam nimic ...mai ales la biserica niciodata...vroiam sa ma spovedesc de pacate dar nu aveam curaj...
si la 33 de ani am reusit sa le fac pe toate asa mai stangace ...dar vreau si eu sa fiu ascultatoare si aproximativ cu inima de Iisus Hristos....de fapt crina m-a ajutat sa le fac pe toate...

Trimis: 21/09/2009 20:24

speranta,am citit ce mi-ai indicat tu despre vise,ce spune parintele Cleopa.Foarte interesant!Acum cred ca n-o sa ma mai intereseze sau sa ma afecteze atat visele.Multumesc mult! :kissing2:

Trimis: 30/12/2009 00:22

Drag Ani,avand mai mult timp am citit ce ai scris tu despre vise.Vreau sa-ti zic ca inainte cu vreo 2 ani credeam atat de mult in vise,incat majoritatea se indeplineau.Visam ce imi pica la examene,visam chiar anumite chestii ce mi se intamplau a doua zi,si care nu aveau rezolvare si asa se intampla.Aveam carti de vise,cautam pe net ,eram sclava lor.Pana intro zi cand spovedindu-ma i-am zis preotului(un om minunat care m-a ajutat enorm)si mi-a zis ca e mare pacat .Stiam ca e pacat întocmai cum a scris Ana,dar cum sa fac sa nu mai cred,daca ele chiar se indeplineau.Atunci parintele mi-a zis sa-mi impun sa nu mai cred ,sa ma culc adormind cu gandul ca indiferent ce visez nu voi crede,si sa ma rog.Asa am facut am zis gata si au incetat.
Nu stiu ce parinte pustnic invata pe oameni sa ceara de la Dumnezeu sa-i dea visul de trei ori daca e de la El daca nu insemna ca e de la diavol.
Ani mai vreau sa -ti zic ca eu stiu cam ce trebuie sa fac in biserica ,dar sa stii ca se gasesc baba care sa ma invete cum sa tin copilul la impartasanie ,chestii....Sa stii ca intotdeauna se gasesc asa zise cunoscatoare dar eu cred ca important e sa te rogi si nu de cate ori sa saruti o icoana ,pe unde sa o iei ,cand sa platesti liturghie etc.De multe ori il intrebam pe preot de anumite ritualuri ca de ex acela ca nu trebuie sa saruti icoana dupa ce te impartasesti.Nu exista scris nicaieri acest lucru icoana e un lucru sfintit cum sa nu-l saruti!Eu ma duceam la masluri cu Andrei ,vai nu va zic cate barfe,cate priviri,dar am trecut pe langa ele si nu le-am bagat in seama,acum se uita cu admiratie la Andrei ca sta cuminte in biserica...Nu cred ca Dumnezeu se uita ce facem noi in biserica ci ,asculta la ce ne rugam.

Trimis: 30/12/2009 09:04

ceea ce spuneti voi despre vise, mie mi s-a intamplat cu astrologia. Citeam in fiecare zi horoscopul, imi cumparam tot ce gaseam si pe luni, pe ani, european, chinezesc, indian, toate panaramele, chiar mi-am facut si din acela personalizat, la Urania nu ratam nicio saptamana, parca eram obsedata (sau chiar eram!). Habar nu aveam ca e pacat. De cand am aflat, practic am ignorat toata "informatia" apoi am observat ca nici nu ma mai intereseaza, chiar mi se pare o stupizenie. Ma rog la Dumnezeu sa imi dea ce crede El ca e mai bine pentru mine, sa aleaga El pentru mine si atat. Am observat ca de numeroase ori am primit de la El altceva decat mi-as fi dorit si consideram ceea ce mi se intampla ca o "catastrofa", dar, in timp am abservat ca de fapt a fost foarte bine ce mi s-a intamplat; ori au fost rezultate in timp tare bune, ori am avut ceva de invatat din acea experienta considerata "negativa". Cat despre ritualuri, si eu am o mare problema, ca nu le stiu dar ma bazez pe faptul ca Dumnezeu stie ca vin la biserica cu intentii bune si ma iarta daca gresesc ceva din nestiinta. Daca e ceva ce stiu, respect bineinteles. De biserica m-am apropiat datorita copilului meu si datorita unor coincidente pe care le-am interpretat ca niste semne ca e ceva profund in neregula cu viata mea si nu vreau sa plateasca copilul meu greselile mele. Spiritual m-am apropiat de cand am aflat ca va veni pe lume copilul meu si am incercat sa fac "ordine" in viata mea. Fizic (adica mers la biserica) m-a determinat tot copilul, pentru ca stam langa o biserica si, inca de la 1 an de cand a inceput sa o ia la fuga singur, se ducea direct la biserica si intra. Natural ca intram dupa el, asa ne-am recunoscut si cu preotii (oricum suntem vecini), l-au indragit, noi am inceput sa mergem la slujbe, dupa necazul de vara trecuta cu accidentul, ne-am hotarat sa tinem post, poate nu se mai tin toate relele de noi, la Pasti ne-am spovedit pentru prima data dupa casatorie si habar nu aveam ca trebuie sa stam la slujba de dinainte si nu am facut-o, asa ca nu ne-am si impartasit, am facut parastas pentru omul care a murit in accident si nici asta nu stiam cum, am intrebat toate babele de la biserica, fiecare spunea altceva, pana la urma am facut "sinteza" informatiilor si tot am facut parastasul, si in afara de faptul ca nu am rupt etichetele la prosoape (si toate babele au inceput sa strige: "rupeti etichetele, rupeti etichetele!" de parca ar fi fost blasfemia suprema) a fost o.k. La postul Craciunului, am invatat din greseala trecuta ca trebuie sa asistam la slujba dinainte de spovedanie si am facut-o, asa ca ne-am si impartasit, inclusiv copilul meu caruia nu i-a mai venit sa verse (de obicei se intampla inca de cand ne asezam la rand). Pe urma, am sarutat icoanele, ca, chiar nu stiam ca nu trebuie. Una peste alta, mi se pare importanta credinta in sine, pentru ca, sunt si ritualuri biblice care trebuie respectate, dar daca nu le stii sper ca Dumnezeu le iarta pana le inveti, dar sunt si multe inventate de oameni din diverse motive.

Trimis: 31/12/2009 20:43

multumesc fetele,dar,dupa ce m-a indrumat Speranta am uitat sa mai cred in vise,am invatat sa nu ma mai las influentata de ele.Cat despre biserica....anul asta,pt prima data nu mi-a mai fost teama(nu stiu daca am definit bine,nu gasesc expresia potrivita) de preot,ma refer cand a venit acum,cu Craciunul.L-am privit in ochi,am pasit spre el;pana acum ma bagam intr-un colt,sperand sa nu ma vada.In biserica n-am mai intrat de mult,din vara,inca am o retinere pe care sper sa o depasesc. :sorry:

Trimis: 31/12/2009 22:59

Ani , draga mea fa pasul ! In biserica trebuie sa intri , o sa te simti mai bine ...dupa . Poate n-ar strica sa vorbesti cu un preot despre tamerile tale . Sa stii ca sunt si buni psihologi preotii , sunt sigura ca vei gasi pe cineva sa te asculte , sa te indrume :kissing2:

Trimis: 29/07/2010 15:58

CU CITEVA ZILE INAINTE SA-L NASC PE SERGIU AM AVUT SI EU UN VIS CIUDAT.VEDEAM îNTOCMAI PATUTUL LUI CARE ERA PREGATIT DEJA CU CEARCEAF ALB IAR PRIN ACEL CEARCEAF CINEVA SAU CUMVA ARUNCA O GALEATA CU APA EXTREM DE MURDARA,DAR CE ESTE INTERESANT E CA CEARCEAFUL A RAMAS CURAT SI DACA APA AFOST CA SI NOROIUL.MIAM AMINTIT DE ACEST VIS CIND AM AFLAT îNTâIA OARA DESPRE BOALA LUI SERGIU,CA SA NU MAI SPUN CA MA URMARESTE MEREU SI IN ZIUA DE AZI.INTERPRETAREA LUI RAMINE O ENIGMA DAR EU TOT CRED CA A INSEMNAT CEVA IAR IN CEARCEAFUL CARE A RAMAS ALB EU AM O SPERANTA .